IPB

Welcome Guest ( Log In | Register )

4 Pages V   1 2 3 > »   
Reply to this topicStart new topic
Topic Science Fiction
ovidiu bufnila
post Mar 1 2004, 08:20 AM
Post #1


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



fiction la greu energetic si SF si idei valurite si valuritoare cu scriitori romani de SF.
:shock:
Go to the top of the page
 
+Quote Post
mariusd_bn
post Mar 1 2004, 12:27 PM
Post #2


Newbie
*

Group: Members
Posts: 4
Joined: 1-March 04
Member No.: 195



Era Vanzatorul. Putea vinde orice oricui. Nici un angajator nu-si mai putea permite sa-l plateasca?
***
Totul incepuse cu cativa ani in urma. Se angajase ca agent de vanzari la o firma care distribuia calcatoare si filtre de cafea in sistem door-to-door. Timp de doua luni umblase prin oraselul sau natal si vanduse o multime de produse. Vanzarile au crescut si ca rezultat fusese avansat ca si asistent de vanzari la sediul firmei. Dupa inca trei luni de activitate in care reusi sa dubleze volumul total de vazari al firmei incepura sa se intereseze de persoana sa cei din conducerea centrala. Viata lui incepu sa se schimbe, isi lua masina, se muta intr-un apartament in centrul orasului, toate mergeau din ce in ce mai bine. Dupa alte doua luni cei din conducerea centrala il chemara in capitala si deveni manager general pentru distributia liniei de produse pe care incepuse sa o vanda la inceput. Se descurca din ce in ce mai bine, distribuitorii cu care discuta cumparau din ce in ce mai mult si facu multe deplasari in teren pentru a ajuta la cresterea vanzarilor in toate orasele in care aveau distribuitori. Intre timp salariul sau crescuse lunar, asa ca isi schimba masina si isi cumpara o vila la marginea orasului. Intra incet in lumea buna a capitalei si participa la o multime de petreceri si evenimente mondene. La sfarsitul anului fu declarat ?vanzatorul anului? si poza lui ajunse pe rpimele pagini in mai multe reviste si cotidiene. Incepu sa primeasca cereri in casatorie si dupa fiecare petrecere ajungea acasa cu cate o fata superba care de abia astepta sa intre in patul lui? Viata lui era extraordinara, se schimbase total ?Cand se gandea la momentul in care batuse pentru prima oara la usa unui prospect, ii venea greu sa creada ca ajunsese aici? Manager general, vanzatorul anului ?. Munca I se parea foarte usoara , discutiile cu clientii duceau intotdeauna la un contract ferm si toata lumea era multumita. Vanzarile firmei cresteau, cresteau?Devenise evident pentru toata lumea deja ca totul I se datora lui? Patronii firmei isi frecau mainile de bucurie vazand rezultatele si il avansara din nou. Devenise managerul general al intregii firmei, cu un salariu dublu si cu procente substantiale din profit. Continua sa munceasca in ritmul lui si rezultatele continuau sa arate foarte bine, dar, dupa alte cateva luni ceva incepu sa scartaie?Nu mai avea aceeasi placere ca inainte, se simtea plictisit?Si atunci isi indrepta atentia spre una din ofertele numeroase care ii veneau din partea concurentei. Insa acum se indrepta spre o firma multinationala care avea birouri in capitala. Dupa doua saptamani se muta dincolo si deveni general manager pentru toata tara. Produsele firmei erau cu totul altele, insa pentru el nu era o problema asta?. Continua munca aici si in 6 luni rezultatele firmei se imbunatatira cu aproape 40 de procente?
Aceste rezultate extraordinare atrasera atentia tuturor. Firmele concurente incercara sa il convinga, insa refuza toate ofertele venite ? Ramase la firma la care era si isi facu treaba foarte bine. La sfarsitul anului consiliul de administratie ii propuse sa preia toata partea de vanzari la sediul central. Accepta si dupa o saptamana era deja mutat in cel mai puternic oras al planetei si incepu munca sa?Avea o noua provocare acum si se simtea multumit?.
Insa nu era singura companie multinationala din lume?.Ceilalti devenisera gelosi pe succesele firmei la care lucra? Dupa o perioada in care fiecare incerca sa il atraga si nu reusi, unul dintre proprietari avu o idee?. Ii invita pe toti proprietarii marilor firme la o consfatuire secreta, unde dezbatura problema si in final, se intelesera ce aveau de facut? Il vor clona?
Dupa cateva luni se prezenta la biroul lui un delegat din partea celorlalti si ii inmana o invitatie la o discutie privata cu toti proprietarii de multinationale. La inceput incerca sa refuze, dar pana la urma nu reusi . Delegatul era cea mai frumoasa fata pe care o vazuse vreodata?Era exact fata pe care o visase in noptile sale de singuratate, pe care o cautase ?. Si atunci ii smulse si el promisiunea ca se vor mai vedea?
Se prezenta la intrunirea respectiva, care se petrecu undeva in Pacific, pe o insula mica, dar parca rupta din paradis?.
Asculta cererile celorlalti si le accepta pe toate?.Pretul era perfect, realizase visul sau cel mai ascuns? Se ridica, ii saluta pe toti si iesi. Inainte de iesire se opri la un birou unde o asistenta draguta ii culese o picatura de sange din degetul aratator pe o lamela de sticla?.
Iesi si o vazu pe Ea : era fata care venise in biroul lui, zambindu-i ?. O lua de talie si plecara amandoi spre malul oceanului, pe plaja alba si fina?..
***
- De unde au stiut ca voi accepta ? o intreba el, plimbandu-si mana pe coapsa ei perfecta.
- Erau siguri?. Pe mine m-au creat special pentru tine, zambi ea?..
El surase si accepta ideea?In definitiv, avea tot ceea ce dorea, contractul era ferm si nu mai putea fi reziliat de nimeni si de nimic? Iar clonele sale?.Vor aduce situatia la cea initiala, inainte ca el sa apara? Daca toti sunt la fel de buni?Nu ?

Bistrita
24.06.2003


--------------------
Marius Damian
AVANGARDA key holder
http://www.avangarda.bn.ro
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Roxana B
post Mar 3 2004, 06:28 AM
Post #3


Newbie
*

Group: Members
Posts: 3
Joined: 1-March 04
Member No.: 197



COLECŢIONARUL DE ?NGERI

Au venit toţi să-l vadă. S-au adunat tăcuţi, aştept?nd. Şi-au adus familiile, bătr?nii şi copiii, pe cei bolnavi şi pe cei trişti, pe cei osteniţi şi pe cei singuri. Au venit cei săraci şi cei prea bogaţi. Au venit cu vise şi speranţe.
Aşteptau miracole. Auziseră despre miracole, veştile circulă rapid, din gură ?n gură, din oraş ?n oraş, din generaţie ?n generaţie, din colonie ?n colonie. ?ntotdeauna fuseseră miracole, din cele care aduc schimbări, care fac visele şi speranţele să devină realitate, dar o altfel de realitate dec?t cea aşteptată, o realitate miraculoasă.
Au adus daruri. Fiecare după puterile sale, după sufletul fiecăruia şi după c?t de profunde şi de adevărate ?i erau dorinţele. Cei credincioşi. Cei disperaţi. Cei doar curioşi. Au adus daruri şi le-au pus ?naintea Vindecătorului de suflete. Apoi au aşteptat, tăcuţi.
Corabia sa strălucitoare l-a cobor?t din stele, ?nconjurat de lumină limpede. El aducea liniştea, pacea, odihna, sf?rşitul tuturor relelor. ?mplinirea. El le citea ?n suflete. Rătăcitor dintotdeauna printre lumi, căut?nd, ?mpărtăşind ?nţelepciunea tuturor, visele tuturor, durerile tuturor, neliniştea tuturor, dăruind şi adun?nd comori, Vindecătorul şi Colecţionarul.
A privit mulţimea, a privit darurile, şi le-a acceptat. Dar ?ncă nu era ceea ce-şi dorea el. Mulţimea tăcea, aştept?nd. I-a privit din nou, pe toţi, şi pe fiecare ?n parte. Şi le-a citit ?n suflete. A făcut c?te o călătorie ?n fiecare suflet.
?n fiecare suflet era ceva. O durere, o dorinţă, un vis, o deznădejde, o speranţă, prea multă singurătate, prea multă tristeţe. Şi le-a adunat pe toate ?n ?nţelepciunea sa, le-a purificat şi contopit ?ntr-o unică rază de lumină, curată, concentrată, a cărei forţă să poată străbate universuri. Ar fi putut atinge alte lumi să le ?mpartă şi lor din ?nţelepciunea supremă.
Dar raza de lumină nu era liberă. Nu avea un rost, un chip, o datorie. S-ar fi putut uşor dezintegra. A cercetat-o atent, s-o cunoască, şi cunosc?nd-o mai bine, s-o adauge măreţei sale colecţii aducătoare de miracole. Atunci el, Vindecătorul, Colecţionarul, s-a adresat mulţimii:
- Daţi-i un nume.
Şi fiecare din mulţime a murmurat numele viselor şi speranţelor sale, a ceea ce iubea mai mult şi preţuia mai mult. Colecţionarul a luat din fiecare c?te ceva şi o pus nume noii fiinţe, care s-a ridicat ?n lumină cu aripile larg deschise deasupra celor ce-i dăduseră viaţă, şi numai atunci au putut fi toţi fericiţi, ?mpliniţi, compleţi.
Noul ?nger s-a alăturat legiunii, şi-a găsit un loc printre ceilalţi, şi astfel i s-a dat un rang şi o misiune, după harul său.
Miracolele fuseseră ?ndeplinite. Colecţionarul s-a urcat ?n corabia sa, acum şi mai strălucitoare, şi şi-a reluat rătăcirea printre lumi, ?n căutare de noi ?ngeri pe care să-i alăture armatei sale. Şi ei s-au numit Mihael, Rafael, Gabriel, Samael, Anael, Azrael, Sachiel, Cassiel, Uriel, Asariel, Selatiel, Gudiel, Varahiel, şi multe alte nume. Unii i-au fost soldaţi credincioşi, i-au stat alături ajut?ndu-l să navigheze printre universuri şi să citească ?n suflete. Alţii l-au părăsit, refuz?nd să facă parte dintr-o colecţie şi să se supună regulilor celor fără de reguli. Au pornit să rătăcească pe propriul drum, mercenari fără stăp?n, ?n ?ncercarea de a-i regăsi pe cei din ale căror vise se născuseră c?ndva, de a se re?ntoarce la ei, ?n ?ncercarea de a restabili echilibrul.
Colecţionarul, Vindecătorul, Constructorul de Miracole, a obosit rătăcind. El nu avea nici un nume. ?ngerii nu-i dăduseră unul, ?l chemau ?n 99 de moduri, după dorinţele lor şi după caracteristicile fiecăruia, şi după nuanţele clipei. Altcineva trebuia să-i dea Colecţionarului un nume.
S-a oprit pe o lume pustie. Ceţuri groase ?i acopereau suprafaţă, şi era ?ntuneric. Liniştea i-a făcut bine pentru un timp, i-a calmat zbuciumul, neliniştea, angoasele adunate ?n eterna-i rătăcire. Dar tot nu avea cine să-i dea un nume, clipa aceea era ?ncă departe. Colecţionarul nu se mai oprise niciodată pe o lume pustie, ?ntotdeauna fusese cineva care să-l ?nt?mpine, cu daruri, cu speranţe, cu credinţă, cu dorinţa de miracole. Acolo nu era nimeni.
Atunci a ?nceput să se g?ndească la cum ar vrea să fie lumea lui, lumea care să-i pună un nume şi să-i dea un rost. Mai ?nt?i de toate, să fie lumină.


Roxana Brinceanu
2003
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ovidiu bufnila
post Mar 3 2004, 04:22 PM
Post #4


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



Creatorul
- in memoriam Fredric Brown -
short story SF
de Lucian-Dragos BOGDAN


Usa culisa fara zgomot, izol?ndu-l pe Jaach W. E. de lumea de afara.
- Activati!
Un murmur razbatu prin generatoarele de putere, intensific?ndu-se clipa de clipa. Cabina se ?ntuneca, strabatuta de o p?cla cenusie.
Fulgerul brazda noaptea din masina si disparu, ca o parere.
C?nd p?cla se destrama, cabina era goala. Pe chipurile celor prezenti se putea citi teama.
- Experienta nu va reusi, profesore! se facu auzit un glas pitigaiat. E drept, calculatoarele au aflat data exacta a aparitiei vietii pe Pam?nt, dar acesteia i-ati adaugat doar sase zile terestre... Cele sase zile ?n care Dumnezeu a facut lumea se masurau ?nsa altfel...
Profesorul se uita naucit la asistenti.
- Cred ca are dreptate, ?ngaima el. Cred ca nu vom afla nimic... Nu vom sti daca viata a aparut datorita vreunui Dumnezeu...



* * *

- Blob... mmbgl... Ma ?nec! reusi sa mai zbiere Jaach ?nainte ca gura sa-i fie astupata cu apa.
...O liniste necunoscuta p?na atunci puse stap?nire pe trupul sau. Era ?nconjurat de o lumina divina...
Socul electric care ?l strabatu ?l trezi crud la realitate. Era ?mbracat ?ntr-un ciudat costum de scafandru si plutea printr-o ?ncapere plina ochi cu apa.
Alaturi de el, trei fiinte hidoase, asemanatoare - ?de foarte departe?, g?ndi Jaach - cu niste pesti, se holbau la el. Nu apuca sa ?ntrebe ce fel de vietati erau, ca un g?nd ?i strabatu mintea.
?Ai ajuns aici la timp, straine. Daca nu apareai tu, am fi lasat pustiu acest loc...?
- Nu ?nteleg..., dadu W. E. sa comenteze, dar palma uneia dintre fiinte ?i scutura casca si odata cu ea capul si odata cu el creierul.
Rezultatul a fost ca timp de c?teva secunde n-a mai gasit nimic logic ?n ceea ce-l ?nconjura. Asta p?na c?nd simti un nou soc electric. ?Vezi plasma asta? Vei face din ea o sfera c?t mai cutata cu putinta...?
- Adica?! Jaach W. E. era nedumerit.
?Foloseste-ti imaginatia...?
- Si daca n-am? facu el pe desteptul.
O noua palma ?l duse ?n tara z?nelor. C?nd ?si reveni ?l privi cu ochi bovini pe agresor.
?Acum ai...?
SA FIE LUMINA! tuna ceva. Jaach W. E. nu putu sa-si dea seama ce, ?ntruc?t o jumatate de zi de atunci ?ncolo timpanele ?i fluierara ca niste locomotive. O lumina orbitoare se revarsa ?n ?ncapere si, de voie de nevoie, se puse pe treaba.



* * *

Lucrul ?i lua o zi ?ntreaga, dar ceea ce ?l ?ngrijora mai tare era faptul ca ?opera? semana cu ceva cunoscut, dar nu stia cu ce. C?nd ?nceta sa se mai ?ntrebe si vru sa anunte ca a terminat, aceeasi voce de tunet ?i lua simtul orientarii.
SA FIE O TARIE PRIN MIJLOCUL APELOR SI SA SE DESPARTA APE DE APE!
Daca n-ar fi fost casca, mandibula lui W. E. ar fi ?ncercat cu siguranta sa atinga cosul pieptului. ?n actualele
conditii ?nsa, se multumi sa asculte indicatiile.
?Vei izola constructia de apa cu ajutorul acestei plase, apoi vei elimna apa ramasa ?n interiorul plasei DAR vei lasa apa si pe constructie...?
Ofta si relua lucrul.



* * *

- Permiteti..., ?ncerca el timid.
Palma ?l trimise ?n celalalt colt al ?ncaperii. Capul ?ncerca sa vireze st?nga dar nu reusi.
- Lua-v-ar...
Socul electric ?l facu sa urle. ?Daca nebunii astia ma mai mesteca mult, ?i...? Nu mai apuca sa termine, caci creierul ?i intra din nou ?n rezonanta.
SA SE ADUNE APELE CELE DE SUB P?NZA LA UN LOC SI SA SE ARATE USCATUL!
Extenuat, Jaach se preda.
- Permiteti sa merg la baie?



* * *

Dupa trei zile de truda, constructia ajunsese sa aiba tot mai multe ciudatenii. Jaach W. E. fusese pus la un calculator gigantic pentru a programa, cu ajutorul lui, ?nvelisuri pentru sfera.
?n ziua urmatoare ?l pusera sa lumineze nu-stiu-cum constructia. Jaach nu mai ?ntelegea nimic, dar asemanarea izbitoare cu ceva cunoscut ?l macina. ?Cu ce naiba aduce??



* * *

De-abia mai putea tine ochii deschisi. ?l pusesera acum din nou ?n fata calculatorului si ?l convinsesera, dupa doua-trei palme, sa faca niste obiecte care sa se miste pe constructie.
Lipsa de imaginatie era tot mai acuta asa ca, ?ntr-o ultima sclipire de inteligenta, facu niste dinozauri. Ghinionul lui.
C?nd cei trei venira l?nga el, crezu ca vor face apoplexie. Ochii le iesira din orbite ca la melci, iar gurile li se deschideau si ?nchideau ritmic - ?chiar ca la pesti?, cugeta W. E..
Cugetarea nu dura mult, caci ?n secunda urmatoare privea computerul de foarte aproape. ?Periculos de aproape?, mai facu un efort creierul sau.
?Bine ba?, idiotule, tu te crezi smecher? Ce-s enormitatile astea? Reseteaza tot si fa niste obiecte mai mici, ca de nu...?
Jaach W. E. concluziona ca e mai bine sa nu mai cugete nimic. Avea acum de lucru si pentru ziua care urma.



* * *

Un nou fulger brazda cabina. C?nd p?cla se ?mprastie si usa se deschise, un trup teapan se prabusi pe podea.
- Parca a cazut Statuia Libertatii! se mira cineva.
Trei oameni se repezira sa-l ridice pe Jaach W. E.. Pe chipul acestuia doar ochii - oarecum - mai miscau, precum proiectoarele unei baze militare.
Doua palme se abatura peste chipul ravasit. Efectul lor depasi orice asteptare. Jaach W. E. urla ca din gura de sarpe, se ridica si ?ncepu sa ?ncerce cu capul rezistenta peretilor.
Oprirea fu la fel de brusca precum pornirea. Jaach W. E. ramase ?mpietrit ?n fata unei harti.
- Ce naiba ai, Jaach? Ce-ai facut ?n trecut? izbucni profesorul.
- Asta! g?nguri el, arat?nd spre harta pe care trona, maret, globul pam?ntesc.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
mariusd_bn
post Mar 5 2004, 01:16 PM
Post #5


Newbie
*

Group: Members
Posts: 4
Joined: 1-March 04
Member No.: 195



Cartea Mortilor

Short story

Sunt un cititor. Citesc orice. Cand nu am carti, citesc ziare. Reviste. Etichetele de pe produse. Prospectele de la medicamente. Reclamele de pe marginea drumului. Tot ce este o insiruire inteligibila de semne tiparite imi creeaza o stare placuta si nu ma pot abtine.
Cand eram mic citeam sub patura. Aveam o lanterna facuta rost de la un prieten si citeam ca nebunul. Dimineata de-abia ma trezeam pentru a merge la scoala. Lanterna era excelenta, incercasem prima oara cu lumanarea, dar era sa iau foc cu totul si era gata, gata sa ma prinda ai mei?
Intr-un an am fost plecat la munte. Am niste prieteni acolo. Nu au curent, apa din fantana. Peisajul este mirific. Un singur ceas in toata casa. Un ceas mic, de mana, rusesc. Arata ora cea veche si vara, nu-l schimbasera dupa ora de vara. Oricum, timpul era mai dilatat acolo. Am plecat linistit, gandindu-ma ca voi sta cateva zile departe de televizor, radio, telefon, carti si tot ceea ce inseamna civilizatie. Pentru mine, desigur. Primele zile au trecut usor. Am urcat pe varfurile din apropiere, am baut apa minerala din izvoare, am mancat zmeura si am cules afine. Insa foamea de litere ma devora in interior. Dupa doua zile am inceput sa ma simt rau. Trebuia sa citesc ceva. Orice. A, am uitat sa va spun ca citesc si cand mananc. Atunci citesc cel mai bine. Sunt linistit si nu ma deranjeaza nimeni. In sfarsit? Am inceput sa caut nervos printre lucrurile prietenilor mei. Nimic! Am mai stat o noapte fara? M-am zvarcolit intr-una si am visat carti! O multime de carti, insa in momentul in care puneam mana pe ele si le deschideam, foile erau albe! Dimineata m-am trezit nervos si lac de sudoare. I-am intrebat pe ei. Au spus sa caut prin pod. Am urcat plin de speranta si am inceput sa cotrobai. Dupa doua ore, plin de panze de paianjeni si praf, am reusit ? gasisem o carte. Nu conta ca era fara coperti, ca nu avea nici inceput nici sfarsit! Am coborat in goana scara podului, cu ochii in carte ( era sa imi rup gatul coborand, calcasem pe langa unul din fusteii scarii ). M-am asezat pe o patura in spatele casei si am inceput sa citesc. Era o carte scrisa de un scriitor rus, cred, cu niste tovarasi care lucrau entuziasti undeva prin Siberia ? nu conteaza oricum, spre propasirea societatii socialiste multilateral dezvoltate. Am sorbit-o asa cum era, in doua ore. Chiar daca nu stiu cum s-a terminat, excursia la munte a fost excelenta, in cele din urma?
Nu mult dupa aventura de la munte, ma apucasem de yoga. Si, bineinteles ca am inceput sa citesc carti scrise de diversi yoghini, Swami Vivekananda si altii. Eram fascinat de universul care mi se revela din carti. Faceam si exercitii. Ce puteam si eu, bineinteles. Acele lecturi m-au indrumat spre studiul mortilor, a reincarnarii, transmigrarii sufletelor. Yoga m-a facut mai atent la energiile subtile. Mi-am dat seama ca fiecare lucru este insufletit de ?atman?, chiar daca e un obiect. Ce mi s-a parut curios a fost faptul ca energiile clocoteau in interiorul cartilor pe care le citeam. De yoga m-am lasat dupa un an din cauza gurului, care era un profitor. Dar energiile cartilor ma fascinau. Citisem ?Cartea tibetana a mortilor? in doua zile fascinante si ma simteam extraordinar. Urma la rand ?Cartea egipteana a mortilor?. Dupa ceva vreme am reusit sa o cumpar. Fericit, am alergat cu ea acasa si am deschis-o. Dupa cateva randuri, m-am oprit. Pe moment, nu mi-am dat seama ce se intampla. Am lasat-o deoparte si am inceput alta. Dupa cateva zile, am incercat sa o reiau. Nimic. Am lasat-o din nou deoparte. Pana ce mi-am dat seama ca ceva nu e in regula cu acea carte. Am facut un experiment. Am pus cartea pe masa, in fata mea. AM inchis ochii si am pus palma stanga desfacuta deasupra copertii cartii. Dupa cateva momente am simtit o raceala cumplita urcand din carte si cuprinzandu-mi bratul. Speriat, mi-am tras mana. Am luat cealalta carte si am pus-o langa prima. Am repetat experimentul. Stupoare! La cea de a doua carte am simtit o energie calda si placuta. Surprins, am repetat experimentul. Si senzatiile au fost la fel. Speriat, am pus cartea cea ?rea? deoparte. Nu am mai citit-o niciodata. Ba chiar am facut-o cadou unei persoane nu prea dragi mie?Simtisem ca daca va ramane in preajma mea sau voi incerca sa o citesc, ceva extrem de rau mi se va intampla. Oricum, pana ce nu am dat-o, am patit o gramada de chestii aiurea ? mi-am rupt piciorul si m-am imbolnavit de bronsita cronica.
De atunci fac acelasi experiment cu fiecare carte pe care o cumpar? Nu am mai cumparat niciodata carti ?reci?. Nu pot sa imi explic de ce se intampla asa, dar sunt grijuliu sa nu mai introduc in apropierea aurei mele obiecte care emit radiatii negative, consumatoare de energii vitale.
Nu mai scriu nimic despre acele experiente, deoarece mana stanga aproape ca mi-a anchilozat si raceala de moarte de atunci mi-a cuprins si creierul si nu mai pot scrie decat cu dreapta! Deocamdata?.

- evenimentele relatate mai sus sunt inspirate din realitate -


--------------------
Marius Damian
AVANGARDA key holder
http://www.avangarda.bn.ro
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ovidiu bufnila
post Mar 9 2004, 08:20 AM
Post #6


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



PUNCTE DE VEDERE
short short story SF
de Ana-Veronica MIRCEA


Era un motan străin. Pasămite, nimerise pentru prima oară ?n ograda noastră. Dar era frumos şi bl?nd, şi soră-mea, leşinată după m?ţe cum e, s-a grăbit să profite de neatenţia mamei şi să-l omenească cu o porţie de sm?nt?nă ? una zdravănă, care mi-ar fi ajuns şi mie!
Hulpavă, jivina vr?stată ? ce mai, un tigru un miniatură! ? a ?nfulecat totul pe nerăsuflate. Apoi, ling?ndu-şi cu graţie petecul alb din care ?i răsăreau mustăţile, şi-a ?nălţat spre noi ochii verzi şi a spus, cum s-ar zice, miorlăindu-se:
- Bogdaproste, oameni buni!
Nevenindu-mi să-mi cred urechilor, am ?ncremenit ca prostul, cu ochii holbaţi şi cu gura căscată. Au trecut c?teva secunde bune ?nainte de a reuşi să articulez, b?lb?indu-mă:
- Sfi-i-inte Sisoe! Eşti prima pisică care vorbeşte! Să-mi spună cineva că visez! am adăugat, ciupindu?mă de braţ şi observ?nd-o, cu coada ochiului, pe soră-mea ? care mă privea ca pe un extraterestru.
- Nu visezi! Lasă prostiile! m-a repezit motanul ? şi a adăugat, cu modestie: Dar nu sunt eu prima pisică care vorbeşte, tu eşti primul om care reuşeşte să ne ?nţeleagă!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ovidiu bufnila
post Mar 9 2004, 08:22 AM
Post #7


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



ULTIMA PARTIDĂ
short short story SF de
Ana-Veronica MIRCEA





C?nd a ?nceput să joace?
Demult? Nici măcar nu-şi mai aduce aminte dacă au trecut ore, zile, luni, ani, secole, eoni? Oricum, timpul nu are nici o importanţă ? el ?nsuşi l-a inventat şi ?l poate ignora, opri, ?ntoarce, răsuci, ?mpleti, destrăma? ?i poate face orice, dar nu acum. Acum jocul nu-i dă pace.
Tot el a inventat şi jocul. De fapt, joacă cu sine ?nsuşi, făurindu-şi, pentru fiecare partidă, un alt adversar - şi e un fleac să c?ştige, reuşind să şi-l supună.
Mda, aşa a fost p?nă mai adineaori. Victoria a tot fost o bagatelă. Asta l-a ?nd?rjit, l-a făcut să joace iarăşi şi iarăşi, străduindu-se din răsputeri să zămislească o creatură ?ndărătnică care, ignor?ndu-şi nevolnicia, să se sumeţească, răstălmăcindu-i poruncile atunci c?nd nu i le dă uitării, lu?ndu-i numele ?n deşert şi nesocotindu-i puterea.
Ei bine, se pare că a reuşit, că e ultima partidă. După ce s-a ?ntins ca o pecingine, folosindu-i sau st?rpindu-i fără scrupule pe ceilalţi, pe ?nvinşii partidelor trecute, neamul descendenţilor creaturii, plin de cerbicie, ?l sfidează, asum?ndu-şi prerogative de creator. Şi asta numai şi numai fiindcă a descoperit , cel mai adesea din ?nt?mplare, c?teva dintre legile lumii ?ncropite de Jucător - şi b?jb?ie printre ele, ?nchipuindu-şi că struneşte stihii pe care nimeni n-a mai ?ndrăznit să le ?nfrunte.
Mda, creatura e perfectă. E pe punctul să c?ştige partida, căci, ?n ?ndărătnicia ei, se ?nverşunează să ?şi urmeze propriul drum, deşi, ?n rarele-i momente de luciditate, pricepe că se ?ndreaptă spre pieire, că se grăbeşte să se distrugă, băt?ndu-şi joc de tot ce i s-a dăruit spre a dăinui, din tată ?n fiu, ?n adăpostul primitor al supunerii depline.
Sf?rşitul e aproape. Jucătorul o ştie - şi e pregătit să verse o lacrimă ?n amintirea ultimei sale jucării, ?n amintirea creaturii răzvrătite, a creaturii care, atunci c?nd nu va mai fi, va fi ?nvingătoare! ?n amintirea creaturii pe care ar mai putea să o salveze, arunc?nd asupră-i doar ?ncă un strop de umilinţă, unul de bun simţ şi unul de respect? Dar ce haz ar avea?
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ovidiu bufnila
post Mar 16 2004, 06:06 AM
Post #8


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



ECOLOGICALLY RIGHT
short short story SF de
Roxana BRINCEANU

De dimineaţă c?nd m-am dus să-i dau de m?ncare, calului meu ?i dispăruse o ureche. Dispăruse pur şi simplu. Am vrut să chem veterinarul, dar, cum nu avea nici o rană şi părea că se simte bine, am renunţat.
L-am chemat ?nsă peste c?teva ore, c?nd am văzut că i-a dispărut şi cealaltă ureche şi coada. Veterinarul l-a examinat, a văzut şi el că nu are nici o rană şi pare că se simte bine, şi a ridicat din umeri. Mi-a zis să-l hrănesc bine şi să-l scot mai des la plimbare, apoi a plecat lăs?ndu-mă singur l?ngă calul meu fără urechi şi fără coadă.
Ne-am plimbat mai mult dec?t de obicei, căutam să observ vreo problemă, un semn de oboseală, de slăbiciune, ceva, dar totul părea ?n regulă. Aveam un cal sănătos, doar că arăta ciudat aşa cum era acum. La ?ntoarcere l-am ţesălat ?ndelung, i-am pus m?ncare ceva mai multă ca de obicei, l-am m?ng?iat, iar el mi-a răspuns cu aceeaşi privire caldă dintotdeauna. Nu m-am putut ?mpiedica să fiu puţin suspicios.
C?nd am ieşit din grajd, mi-am ridicat exasperat privirea spre cerul de plastic. Cu ce greşisem oare să merit un cal fără urechi şi fără coadă?! M?ine o să chem un alt veterinar.
L-am chemat chiar ?n aceeaşi seară. S-a uitat şi mai suspicios dec?t mine la calul fără urechi, fără coadă şi cu trei picioare şi a ridicat din umeri. Nu avea nici o rană şi părea că se simte bine. Ba chiar a sforăit vesel c?nd i-am ?ntins o bucăţică de zahăr, şi m-a privit cu căldură. Veterinarul mi-a zis să-l hrănesc bine, şi probabil mi-ar fi zis să-l scot mai des la plimbare dacă nu şi-ar fi amintit că are doar trei picioare. Mi-a recomandat un supliment nutritiv şi mi-a zis că pot să-l chem la orice oră dacă se mai ?nt?mplă ceva.
Nu l-am mai chemat. La ce bun? A doua zi dimineaţa, calul meu nu mai avea picioare deloc. Am simţit un nod ?n stomac c?nd l-am văzut zăc?nd pe patul de paie şi privindu-mă cu ochii săi bl?nzi. Mi-am reţinut lacrimile şi l-am m?ng?iat, l-am curăţat, i-am pus m?ncarea - cu suplimentul recomandat ? şi apa l?ngă el ca s-o poată ajunge uşor, l-am alintat, i-am dat o bucăţică de zahăr ?n plus şi i-am promis că mă ?ntorc repede. Am ieşit din grajd cu ochii ?n lacrimi, am ?ntrebat din nou cerul de plastic cu ce am greşit de mi se ?nt?mplă asta tocmai mie, apoi mi-am văzut de treabă.
După amiază m-am ?ntors la el, nu-i mai dispăruse nimic, şi m-am hotăr?t să nu plec de acolo, dacă i se mai ?nt?mplă ceva măcar să ştiu cum şi de ce.
Dar am adormit. Spre dimineaţă m-am trezit, speriat, şi aveam şi de ce. Din cal nu mai rămăsese dec?t capul şi o parte din g?t. Am sărit ?n picioare ?ngrozit, iar calul ? capul de cal ? mi-a spus:
- Calmează-te, şefu?. N-am nimic cu tine personal. Alta e problema. Conform drepturilor cailor liberi, nu mai vreau să stau ?ntr-un dom ?nchis, ?ntr-un microsistem artificial.
?Drepturile cailor liberi??!! Habar n-aveam că fostul meu cal se ocupa de politică. De fapt, habar n-aveam că am ? adică avusesem ? un cal care vorbeşte.
- Ţi-am creat toate condiţiile...
- Merci, şefu?, zise restul meu de cal care vorbea şi făcea politică. Dar caii au drepturile lor. Drepturile cailor liberi.
Eram at?t de uluit ?nc?t uitasem să mai fiu speriat.
- Bine, dar... Unde o să te duci? Afară e un deşert radioactiv. Şi ?n plus... ai şi tu un rol ?n sistemul ecologic al domului. Nu poţi să dispari aşa pur şi simplu.
- Ba bine că nu! r?nji capul de cal care-şi cunoştea drepturile.
Şi dispăru complet.
Am rămas un timp privind neajutorat grajdul gol. Apoi am ?mpins uşa de plastic, am ieşit afară sub cupola de plastic şi am inspirat ad?nc aerul reciclat. După care am intrat ?n casa mea de plastic.
Acum ?mi număr peştii din acvariu. Parcă sunt mai puţini. Mă aştept ca, ?ntr-o bună zi, ultimul dintre ei să-mi spună ceva despre drepturile peştilor liberi.
Şi, din c?nd ?n c?nd, mă privesc ?n oglindă.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ovidiu bufnila
post Mar 19 2004, 08:30 AM
Post #9


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



Campuri Magnetice
roman de
Ovidiu BUFNILA


Capitolul 6385


M-am dus ?n Molina Mar, eu, fiinţa unificată, să-l caut pe pricoliciul de la Arsenalul din Galeea.
Ştiam că Pitoşkin ?i cumpărase nişte ghete de la solduri.
L-am găsit pe lăudăros juc?nd bile cu oamenii ?mpăratului Ogawa care luaseră urma Bobolinei neslăbind-o din ochi.
Pricoliciul s-a lăudat că a văzut Mandhala cobor?nd din lună şi că ştie el un v?nător de balene care şi-ar fi făcut de cap cu femeile din Mandhala.
Ce femei!
?l făcuseră harcea-parcea pe generalul Monteores. ?l umiliseră pe Agobembe Kabila. ?i făcuseră zile negre lui Abu Kad?r şi nopţi albe lui Obin Oba. Se destrăbălaseră, neruşinatele, cu toţi groparii, vidanjorii şi hingherii din Gatanga Masai, din Gubole Babo şi Kamcean Kaman.
Pricoliciul avea nişte mustăţi uriaşe, verzi şi o barbă roşie, roşie. Purta nişte nădragi peticiţi deşi era putred de bogat. Găurise porţile gogomiţilor şi meterilor cu şuturile sale năucitoare iar chipul lui apărea pe toate afişele companiilor care vindeau nemurire şi noduri informaţionale ?n Azego Bazego, ?n Bankusai şi Adamville.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ovidiu bufnila
post May 19 2004, 10:55 AM
Post #10


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



ARMELE ZEILOR
story SF de
Ovidiu Bufnila


In urma cu o mie de ani, in Insulele Katai, principele era inca dorit de mii de femei, era inca pizmuit de baronii de sticla care conspirau impotriva imparatiilor si era inca ascultat cu evlavie de savantii de pe muntele Asahor, acolo unde s-a aratat pentru prima oara chipul M?ntuitorului.
Acum insa, odihnindu-se pe o piatra cazuta din cer la sf?rsitul toamnei, nu departe de tarmul marii, principele tragea sa moara.
Singur.
Aerul e greu. Cerul parca-i de fonta. Rar trece cate o lumina ratacita care-si cauta un corp pe masura, t?njind sa fie si ea, pentru o clipa, fie o antilopa, fie z?mbetul unei femei, fie dangatul clopotelor franciscane din Balkoon.
Trece un calugar care se indreapta catre Insulele Katai. Nici nu se uita la principe, nu-i pasa. Are obrajii bine inrositi si tocmai a iesit din iatacul iubovnicelor dezmatate care ar fi trebui sa-i astepte neprihanite pe cavalerii porniti catre Soare-Apune, are burdihanul plin cu vin de Madella, rubiniu si cu buchet ametitor.
- Fii bun, o picatura de apa, cerseste principele t?r?ndu-se in urma calugarului.
Colbul drumului se ridica de sub sandalele m?nastiresti si umple barba princepelui innec?ndu-l.
Calugarul se pierde in sc?nteierea unei raze de soare bolnava si nebuna.
Trece un armurier grabit sa duca o comanda unui vajnic manuitor de lance, apoi trec niste fete zburdalnice, trec niste ghicitori in stele, trec niste curveturi sulemenite foarte si foarte galagioase.
Principele se sprijina in toiag adulmec?ndu-le, dorindu-si coapsele lor fragede, inchipuindu-se adormit in poala lor, m?ng?iat de sf?rcurile mari, zemoase.
Trece un cronicar si-l loveste cu ura. Trece un f?nt?nar de stele din Copa, orasul mincinosilor, si-l loveste si el pe principe cu ura. Trece un trompetist si-l loveste si el hohotind dispretuitor.
Principele descopera incet, incet ca dincolo de programele pe care le instructionase c?ndva in Reteaua cladita de supusii lui, se rostuiau si alte instructiuni pe care, iata, nu le aflase vreodata in registrul sau de navigatie. Isi imaginase ca lumile sunt construite numai pentru navigatori ambitiosi, gata oric?nd sa infrunte stihiile v?rtejurilor virtuale.
O lacrima i se prelinse pe barbie.
De unde veneau oare toate aceste fiinte at?t de nepasatoare, at?t de rele, de unde veneau aceste constructii hidoase?
De dincolo de st?nci isi facura aparitia cinci betivi hahalind si arunc?nd cu structuri organice in pasarile marii. Structurile se ancorau de aripile luminoase, patrundeau ad?nc in trupurile pasarilor. Vazduhul se umple de s?nge iar timpul se valureste amestec?nd momentele trecute, prezente si viitoare.
Principele isi reseta programele.
Betivii se apropie de el. Gata sa-l calce in picioare.
Vruuuum!
Corpurile betivilor explodeaza in jerbe multicolore, nisipul se umple de fluide sarate si liliachii. Undeva, in v?ltoarea de evenimente izbite de virusii principelui, calugarul cade in genunchi. Limba i se umfla. Pielea-i plezneste.
Multimile din Katai se v?nzolesc pe plaja aclam?ndu-si princepele. Principele le imbratiseaza cu privirea, maiestuos.
Halebardierii str?ng resturile programelor, toarna s?ngele ramas in niste cupe de argint care zumzaie b?ntuite de curenti electrici.
Principele face un semn august. Multimile ingenuncheaza. Femeile pl?ng zg?riindu-se pe s?ni. Savantii se mansturbeaza speriati intr-un colt, pe sub arcadele de platina si sticla de Caraba, orasul pustiirilor.
Principele rearanjeaza evenimentele din Retea si, plin de intelepciune, ii ucide pe toti ratacitii care, in nestire, preamarisera domnia vulgului si lipsirea de principii, astept?nd sa gaseasca armele zeilor in propria lor ratacire.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ovidiu bufnila
post May 19 2004, 11:00 AM
Post #11


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



COMPRESOR
short story SF de
Ovidiu BUFNILA

Iesind din Templul Albastru, Kansokan isi desfacu aripile de sticla si se av?nta catre inaltul cerului. Trase in piept aerul tare al inaltimilor si privi plin de curiozitate catre Orasul Plasmuirilor pe care fluizii din Nord il comprimasera ascunz?ndu-l intr-un nor de dimineata.
- Trebuie sa platesti, suiera dinozaurianul Terminor alunec?nd intre doua bifurcatii fluide, scutur?ndu-se de spuma, valurind timpurile. Trebuie sa platesti ca sa poti intra acolo, iubitule Kankosan!
- Saiko! racni Kankosan r?njind. N-am chef sa intru acolo! N-am chef, ma multumesc sa navighez prin forumuri.
- Nimic nu se compara cu Orasul Plasmuirilor! E cel mai tare drog, e adevaratul Compresor! E poarta catre vitezele virtuale! Bandolibina, curveta aia din Insulele Drogatilor, mi-a spus ca a incercat niste senzatii bestiale! E mult mai ca lumea dec?t pe forumuri! C?ti poti anihila pe forumuri? Zece, o suta, o mie? Odata intrat in Orasul Plasmuirilor poti dezactiva cel putin un milion de navigatori intr-o fractiune de secunda! Senzatia e bestiala, te desfunzi, te transformi intr-o supernova, te cuantifici, plutesti asemenea unei mari meduze virtuale prin aproape intreg universul plin de universuri. Smecheria e ca poti fi tu insuti in cele din urma principiul compresor! Imtelegi, tipule?
Kankosan scoase limba-i argintie si, coborind lin intre ape, isi seta instructiunile care-i placeau cel mai mult din toate cele zece mii cu care fusese inzestrat la nastere. Se transforma intr-o bicicleta.
Vreme de vreun ceas nu trecu nimeni pe l?nga el dar in cele din urma, venind dinspre port, se vizualiza o faptura apetisanta. Kankosan ii scana rapid matricea informationala. Ii citi istoriile alternative si, pentru o clipa, se g?ndi sa o ucida folosind un foc de artificii pe care il furase in timpul carnavalului de la Rio.
Agamela Maga Ama apuca ghidonul plina de hotar?re. C?ntari bicicleta dintr-o privire si, suier?nd multumita, se arunca in saua argintie.
Konkason vibra de placere. Renunta la g?ndul ucigas. Se lasa comprimat de pitulicea pufoasa si zemoasa care rasp?ndea un parfum imbatator si care in mod sigur nu cunoscuse vreodata voluptatea patrunderii unui virus informational din clasa falusoidelor purpurii pe care le produceau departe de lumina zile fluizii din Nord.
Agamela Maga Ama incepu sa pedaleze de nebuna las?ndu-si pitulicea nebuna sa guste din fluidele lui Konkason. Tipa de placere azv?rlindu-si cele o mie de silicoane in inaltul norilor pufosi ca niste pernute.
Cerul cazu oblic incep?nd sa se scurga im Orasul Plasmuirilor cu o viteza ametitoare. Sunetele lumii, strivite, se preschimbara in niste sclipiri de otel infund?ndu-se in pliurile comprimate din ce in ce mai dureros de c?mpurile magnetice. Dar Konkason nu lua seama la ce se int?mpla in jurul lui. Se bucura fara teama de pitulicea aia nebuna pe care Agamela Maga Ama parea s-o striveasca pe saua argintie a bicicletei fara sa-i pese nici ei de tot ceea ce se int?mpla in jurul ei.
Dinozaurianul Terminor, imbat?ndu-se strasnic in buza toamnei, intr-o bodega din setarile aurii ale m?ndrei cetati Walhadala, cetatea unde cruciatii se straduisera sa-l gaseasca pe M?ntuitor in urma cu doua mii de ani, ii povesti unei principese din Baltile S?ngerii ca bietul Konkason fusese supus unei comprimari at?t de puternice inc?t matricea lui informatiobnala a colapsat transform?ndu-se in cele din urma intr-un frumos foc de artificii care a luminat intrarea Agamelei in Orasul Plasmuirilor.
Unii briganzi din inima sudicelor au pus laba pe dinozaurian si, la ceas de noapte electrica, l-au jupuit de viu. Nimeni nu stie daca povestea asta cu principiul compresor ar fi adevarata.
Uneori vorbim despre astfel de lucruri dar supraveghetorii alveolelor ne m?na cu bicele inapoi in propriile noastre lumi mici in care nimeni n-a auzit de universul plin de universuri si nici de fluide si nici de pitulici zemoase.
Poate ca sunt numai plasmuirile cu care, noi, sclavii marilor ecrane virtuale din Retea, ne m?ng?iem intre un spam sau altul.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ovidiu bufnila
post May 19 2004, 11:05 AM
Post #12


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



Big Bang Boo
story de
Ovidiu Bufnila


Masa lui Jelly Fish era incarcata cu o multime de bunatati marine care, toate, se intreceau sa-si sumeteasca nebuna de Pax 6 in fel si chip.
Pax 6, gagiilor, e gena vazului si toata tevatura despre care va vorbesc are o oarecare tangenta cu teleologia.
Poanta e ca Jelly Fish era privit de intreaga sa masa de bucate. Gongorzolla de la Arsenalul Lunar i-a atras atentia asupra acestui lucru. Pentru Jelly Fish care fusese serios incercat in Razboaiele de Imagine de la sf?rsitul Mileniului, toata povestea capata dintr-odata greutatea unui miracol. Defaz?ndu-se in pliurile temporale ale evenimentului-pr?nz, Jelly Fish incerca sa-si modifice imaginea valurind-o.
Gongorzolla s-a pl?ns c?tiva ani mai incolo unui v?nator de balene de sticla din Kamceaikan ca incercarea lui Jelly Fish i-a produs o serie de neajunsuri, simultaneitatile sale av?nd serios de suferit.
Pr?nzul la care bunatatile marine l-au privit pe Jelly Fish ca o totalitate respectabila, ca o singura fiinta, a devenit celebru in toate galaxille valurite ale universului plin de universuri. Multi colectionari s-au inghesuit la t?rgurile verii de pe asteroidul Mandha sa cumpere momentul digital pe care niste maestrii ai licitatiilor l-au numit sugestiv Marele Pr?nz al Intregii Privirii .
Niste filozofi din arhipelagurile Purpurii si-au manifestat serioase indoieli incerc?nd sa demonstreze ca fiintele sincrone, nascute sub presiunea c?mpurilor magnetice aidoma unor structuri vii exemplare, sunt doar inventia unor rataciti.
- Nu voi incerca sa demosntrez contrariul, i-a scris Jelly Fish unei femei necunoscute care se virtualiza din c?nd in c?nd in siajul sau. Pur si simplu nu am chef, nu am deloc chef. C?nd vei primi acest mesaj, eu ma voi fi valurit inspre momentele digitale nordice iar tu probabil ca-ti vei fi schimbat epiderma. Mi-ar placea sa facem un pic de sex in maniera traditionala fara sa ne fugarim prin momente digitale pacalitoare si pline de v?rtejuri virtuale. In sf?rsit, pur si simplu imi pregateam un pr?nz pe cinste c?nd m-am simtit privit. Nu era, as vrea sa stii, o privire obisnuita, ci un intreg concert Pax 6! Ma intreb cum au reusit toate genele Pax ale bunatatilor marine sa se sincronizeze pentru a ma focaliza si mai ales as vrea sa stiu de ce au facut-o. Intentia nu mai trebuie demonstrata.
- Crezi ca e in mod clar o intentie? intreba femeia virtuala lu?nd diverse forme pentru a-l amuza pe Jelly Fish. Poate ca regimul tau de navigatie iti joaca feste. Poate ca o furtuna magnetica ti-a bulversat momentul digital. Sau poate ca proximitatea mea a facut ca totul sa devina haotic in existenta ta. Ar fi interesant ca, valurindu-ne unul intr-altul, sa descoperim mai multe scenarii. Poate ca acest faimos pr?nz la care l-ai invitat pe preotul Gongorzolla nici n-a avut loc in realitate si poate ca e doar in imaginarul cuiva, a unui tridimensional, de exemplu. De ce l-ai invitat pe Gongorzolla? Ce ai sperat?
Jelly Fish nu se astepta la o asemenea indrazneala. De obicei, femeile virtuale care se unduiau fantomatic in siajul sau erau discrete in privinta existentei sale valuritoare. Dialogurile cu ele se inv?rtea in jurul sexului si at?t.
- As vrea sa-ti dau un nume, sopti Jelly Fish incerc?nd sa stabilizeze momentul digital si construind pe loc o realitate adiacenta. O faleza. O terasa. Un ocean. Un chelner. O masa in doi. Sampanie.
- Elsatra e numele meu, spuse femeia virtuala accept?nd sa ia o forma oarecare dintr-un pliu pe care Jellz Fish il localizase deja in periferiile sale magnetice. Elsatra!
- Elsatra, incepu Jelly Fish cuprins de emotie, l-am invitat pe Gongorzolla pentru ca aveam de g?nd sa-i pun c?teva intrebari despre Dumnezeu.
- Ah, facu Elsatra las?ndu-si buclele aurii sa se reverse printre picioarele mesei. Ce pasionant, Dumnezeu! O sa-ti spun un mic secret, am inventat un Dumnezeu pentru barbatii din constelatiile primare. Oh, nu, nu protesta! striga Elsatra ridic?nd cupa de sampanie. Recunosc, m-am jucat intr-un mod periculos. Am fost curioasa insa sa vad p?na unde pot impinge lucrurile. Am inteles astfel ca din motive stranii, credinta se valureste si ca in anumite bifurcatii, valurile de credinta vin unele peste altele nasc?nd o multime de mituri dar si confuzii de sens.
- Elsatra, sunt lucruri diferite si...
O orechestra de dixieland isi facu aparitia dintr-un moment anterior acestui fictional si, pus pe sotii, umplu intreaga faleza de ritmuri indracite. Dirijorul isi smulse pe r?nd cele sapte masti, se transforma din girafa in pian electric, apoi lua infatisari hazlii pentru ca lumea sa se destinda. Jelly Fish incerca sa modifice momentul digital dar nu reusi pentru ca orchestra de dixieland parea sa fie o constructie virtuala autonoma generata de prezenta unor atractori pe care el inca nu-i identificase. Hei, hei, striga el usor enervat, tocmai vorbeam despre Dumnezeu, va rog sa luati o pauza. Numai ca trombonistul il lua peste picior si slobozi o nota grava in bataie de joc, mititelule, suntem intr-o zona neutra, nu ne pasa de pr?nzul tau fabulos, nu ne pasa de femeia ta digitala si nici de povestile tale siropoase despre Dumnezeu!
Jelly Fish se lasa pagubas. In fond, preotul Gongorzolla se pierduse in imensitatea oceanului digital fiind luat de un SMS trimis la int?mplare de un smecher de haecker din Orasul Sticlelor si Vibratiilor.
- Chiar asa!? striga dirijorul protapindu-se in fata mesei ale carei unghiuri se inmuiasera deja sub presiunea c?mpurilor magnetice. Iti citesc g?ndurile, Jelly Fish, te scanez periferie cu periferie! Sa stii ca si noi ne-am int?lnit cu acest Gongorzolla! Stii ce ne-a cerut sa-i c?ntam?
- Ce? Ce? striga Elsatra bat?nd vesela din palme si fac?nd sa sara sc?ntei in toate partile. Vreau sa stiu! Vreau sa stiu!
- Nu te grabi, cucoana! Nu e de joaca! Gongorzolla ne-a cerut sa-i c?ntam Big Bang Boo! Intelegeti?
- Si?
- Pai nu stiti?
- Ce sa stim?! striga Jelly Fish blestem?ndu-se ca nu se inrolase in Serviciile Speciale pe vremea c?nd inca mai cautau multiplicanti aidoma lui si ca toata viata se ocupase de studiul sistemelor disipative intr-un amar?t de institut de cercetari specializat in domeniilor imagologiilor.
- Big Bang Boo e o parola. O melodie-parola care schimba codurile universului plin de universuri. Incepe cam asa.....
Jelly Fish nu avut timp sa reactioneze. Elsatra se topi prin vazduh. Periferiile lui se volatilizara. Cerul se crapa. Jelly Fish incerca sa-si incheie existenta intr-o cheie anecdotica dar trombonistul il scaose din functiune cu un Si bemol.
- Hei, sefu', pe asta l-am ras. Am stabilizat c?mpurile magnetice. Nu mai avem fluctuatii. Si acum ce facem?
Dumnezeu se intoarse spre trombonist si-l dezactiva la randul sau. Apoi se strecura in corporalitatea unei gene Pax 6 si incepu sa priveasca plin de curiozitate, de pe o masa incarcata cu fructe exotice si aflata nu departe de loja arbitrilor, cursa de cai din Nottigham.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
marius
post May 20 2004, 07:23 AM
Post #13


Senior Member
****

Group: SModerator
Posts: 5,055
Joined: 29-October 03
From: :-)
Member No.: 80



In afara lecturii pe care sper ca multi o si citesc,...
"multumim" ca inca nu ai uitat de noi!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ovidiu bufnila
post Aug 6 2004, 06:28 AM
Post #14


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



Marius, cum as putea sa va uit? Sunteti niste oameni exceptionali care, plini de rabdare, de talent si de insurgenta ati intrat in jocul de imagine al Marelui Autoironic ovidiu Bufnila si m-ati ajutat sa construiesc o mica lume de Imagine in minunatul vostru arhipelag digital! As fi tare fericit daca veti sprijini dezvoltarea acestei reviste non-liniare si valurite, unice. Ar fi extraordinar sa aduceti tineri care sa se exprime aici liber, sa publice povestiri, opinii, ganduri, sa polemizeze despre SF, despre Valorile Imaginarului. Topic Science Fiction e un proiect unic si are drept tinta dezvoltarea Imaginarului in toate formele sale ingeresti. Fara sa dezvoltam cretivitatea si imaginatia nu vom putea niciodata inainta in actele noastre de existenta. Va astept aici in fiecare zi cu gandurile si talentul vostru. Va iubesc neconditionat!

Ovidiu Bufnila
editor sef
Topic Science Fiction

(marius)
In afara lecturii pe care sper ca multi o si citesc,...
"multumim" ca inca nu ai uitat de noi!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
vektros
post Aug 7 2004, 06:33 AM
Post #15


Newbie
*

Group: Members
Posts: 2
Joined: 7-August 04
Member No.: 380



CEASCA DE CAFEA

Short Story by
Vera BOUCHARD




Pasesc tacuta pe podeaua rece a incaperii.
Umbre.
Un fosnet metalic.
Trebuie sa fiu atenta. Ei pot sa apara in orice moment...
Incetez sa respir. Ascult.
Tamplele isi urla mut vuietul de fluide.
Mai fac un pas.
Cosul pieptului zvacneste spasmodic. Aer! Respir.
Hmmm...poate ca nu e nimeni...poate ca m-am insel...
ZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZAAAAAAAAAAAANNNNNG!!!!!
Aratarea, venita de nicaieri, isi lateste buzele metalice intr-un ranjet descarnat. Ruginit.
Tresar. Imi apropii palma transpirata de anihilator. Bratul imi tremura. Respir sacadat.
Humanoidul priveste fix bratul tremurand.
Degetele-mi aluneca inspre centura. Un milimetru. Inca un milimetru. Hai! Trebuie!
Creatura se apropie. Aluneca pe podeaua intunecata.
Ii simt rasuflarea electrizanta pe piele. Porii mi se contracta intr-un fior.
Sar in laturi.
Ahhhhhh!
Fierbinteeeeeeeeeeeee!
Picaturi cafenii imi alearga pe pulpe.
Durerea imi inclesteaza buzele intr-un rictus.
Fir-ar a dracului de treaba!!!!
Am varsat cafeaua!!!
Ma ridic de pe scaun.
Apuc un prosop si sterg cu furie.
Adun cioburile cestii de pe covor.
Inchid calculatorul.
Casc.
Ma intind pe canapea.
Imi potrivesc perna.
Sting veioza.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
FireEyes
post Aug 7 2004, 11:42 AM
Post #16


Gazda Voastra
****

Group: Root Admin
Posts: 4,544
Joined: 12-May 03
From: Romania
Member No.: 3



Am o propunere,

Ce ziceti daca as face o sectiune a siteului speciala pentru fanii sf-ul ? in care fiecare sa-si posteze creatia?


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ben Ami
post Aug 7 2004, 05:52 PM
Post #17


Member
**

Group: Members
Posts: 51
Joined: 7-August 04
Member No.: 383



Cred ca este dovada certa a existentzei unui bun simtz de sorginte romaneasca. Unul dintre exemplele "ca la carte" ca oamenii sunt atentzi la zbaterile semenilor lor. O dovada rara de altruism. In realitatea (uneori prea cruda!) in care traim, timpul e masurat adesea doar in bani, bunavointza s-a pervertit intr-un interes vinovat, iar gesturile de mecenat (vezi cazul Andreei) au devenit gesturi politice. Prin urmare... NU POT FI contrazis cand afirm ca expresia "mi casa e tu casa" (daca asha se scrie) e cat se poate de valabila si in acest univers virtual, mai romanesc decat am fi banuit, mai deschis catre nou decat am fi crezut. Multzumim din suflet!


--------------------
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ben Ami
post Aug 7 2004, 05:53 PM
Post #18


Member
**

Group: Members
Posts: 51
Joined: 7-August 04
Member No.: 383



?NGER NOROIOS
by Ben Ami


Mi-e FRICA!
?n acea zi ceata verzuie se ridica asa cum facea din totdeauna. Lingand bordurile trotuarelor, cladirile adormite si cainii vagabonzi. O zi ca oricare alta desi, intr-un mod discret, diferita. Aveam impresia ca realitatea fusese fracturata, ca lucrurile obisnuite incepusera sa se imparta clar: in bune sau rele, in mari sau mici, ori in albe si negre. Cineva parca ascunsese toate celelalte nuante din lume. De fapt, le furase si fugise cu ele in timp ce noi?dormeam.
Nimeni nu mai stia care era ADEVARUL! Nimeni nu se intreba: ?De ce asa si nu altfel!?
Si atunci, desi ? intr-un fel ? faceau parte de multa vreme din realitate, au aparut EI!
Dintre noi! De peste tot!
Cel care imi retinuse atentia statea cocosat deasupra unei guri de canal incalzindu-si trupul plapand in duhoarea calaie ce urca din adancuri. Din cand in cand ducea la gura o punga mica. In care am presupus ca avea Lac de Aur.
Malnutrit, cu maini scheletice in interiorul carora venele treceau asa, intr-o doara ? simple speculatii anatomice ? creatura masura lumea din jurul sau cu privirea incarcerata intr-un alt fel de univers, ce ?pasea? pe langa al nostru, dar in sens invers.
Condamnat la o conditie ingrata - pe care nu si-o alesese singur - astepta sa treaca dintr-un tren expres in celalalt. Trebuia doar sa intuiasca momentul in care ele se apropiau suficient, permitand piulitei de la capatul unei bare de protectie sa strabata distanta ce separa cele doua linii de cale ferata.
Piulita era el.
Sincer sa fiu batranelul era diferit de ceilalti. Desi nu se deosebea cu nimic. O poza reusita, decupata dintr-un dictionar de specii disparute - candva reale si doar atunci impunand?reguli.
Pe mine ma interesau?realitatea virtuala, teoria jocurilor si muzica lui Verdi. Pe el doar Lacul de Aur din ziua in care avusese ghinionul s-o i-a de la capat. Ghinionul unui cobai de lux.
La aproape saizeci de ani stia tot. Traise tot! El chiar era un cobai. Si daca una dintre nenumitele civilizatii ale evului mediu industrial facuse experiente pe asemenea fiinte si fusese impinsa de istorie in hrubele de unde, mai demult, se tarase afara, actualii cobai de lux se judecau intre ei. Dupa legile betonului, ale promiscuitatii si ale Lacului de Aur.
Zicala-de-fier ne aminteste ca ?Unui razboi atomic i-ar supravietui numai sobolanii si libarcile?
Eronat!
Supravietuitorii unei conflagratii nucleare n-ar fi decat acesti incredibili ingeri noroiosi. Fiindca o merita?Ei suportand povara indiferentei fiecaruia dintre noi. Si fiind ultimii copii ai SIDEI ? zeita sifilitica sub zambetul careia am uitat sa mai iubim.
?mi vine greu sa explic de ce, dupa numai cateva zile, cand l-am revazut, parea cu cel putin zece ani mai tanar. Un matur imbatranit inainte de vreme, caruia nu-i stiam nici macar numele?Daca l-as fi intrebat, ar fi putut sa-mi spuna o marca de bere?In fiecare zi putea avea un alt nume. Aici libertatea lui ingloba libertatile catorva sute dintre noi.
Aproape o saptamana mai tarziu aveam sa aflu ca un tanar fusese violat de trei Latra in gangul de la piata Golana. Printre coloane. Printre degetele batrane ale unei cladiri in care locuiau garzile de corp ale Toneidesunci. Intelectuali fini, orbeti prin definitie.
Desi nimeni nu vazuse nimic, aflasem ca despre EL sopteau Noptile?Care povesteau cum Albastrii nu impiedicasera haita de Latra sa-si concretizeze instinctele de pradatori. Aici, in chiar centrul celui mai industrializat Mega din sud-estul Centralei Euro. Neocortexul genetimagilor.
Soaptele Noptilor cantasera despre neogheizerul paralizant pe care il pulverizasera in fata, si despre box-ul electro ce rupea coastele nefericitului. Una cate una. Refrenul murmura Intim-i-dareee?Intim-i-dareee...?
Ar mai fi putut ingaima ceva? EL doar se ruga?Pentru ei.
Stia ca sunt infectati...?cu spuma de ciuma?. Vedea guri ce dezveleau dinti cariati, nasuri refuland muci grosi, verzui. Plagi supurande. Ghicea puroiul galbui cum se aduna intre degetele picioarelor. Degete paroase?protejate?putrezind inainte sa fie spalate vreodata.
Cu toate acestea, EL tacuse.
?Tacand, supravietuise.?
L-am recunoscut cu greu in pustiul de zece ani care tremura pe langa Babajefuita, in coltul Antropomorfiei, unde batrana cersea Cumparatorilor eternul golut, uitat in buzunarul de la spate.
Nici macar atunci n-am indraznit sa-l intreb daca exista vreo legatura intre?regresia sa biologico-pneumatica si toate miasmele realitatii pe care ? parca - le adsorbea.
Si, cum totul parea cel putin bizar, din acel moment, timp de doua zile, l-am urmarit de la distanta, fara a-mi face simtita prezenta. Sau doar crezand asta.
Miasmele sapasera in carnea copilului situsuri ciudate, concave. Foamea ramasese aceeasi distinsa doamna, ce dilua solutia lumii in care EL isi cara, pe umerii mici, destinul de?catalizator. Lacul de aur ii servea drept cofactor. Dar unul esential, pentru ca-l consuma de parca ar fi vrut sa epuizeze stocurile Mega-ului.
A doua zi, in piata Golana, un Tarandemere l-a surprins pe cand incerca sa muste dintr-o fructa mare, rosie, zemoasa. Unui copil obisnuit i-ar fi ajuns pentru masa de pranz. Mere-ul insa, a vazut caramiziu in fata ochilor si a aruncat cu o greutate dupa EL??Ti-ai dracu da antropomorfi, nu va mai starpeste Albastrii!?, a strigat in urma lui, desi parea multumit ca pustiul se indeparta schiopatand.
Mere-ul ii fracturase tibia piciorului stang, dar Cumparatorii nu stiau. Zambeau ingaduitor in spatele fugii lui sincopate, bucurandu-se ca mai exista cineva care poate face??putina dreptate in lumea taxelor astora aberante??cum bodoganea un mos privindu-si marsupiala aproape goala.
Copilul starnise admiratia catorva Cumparatori striviti de viata grea si de salariile ridicole.
?Stia cineva cu ce pret le facuse EL o bucurie??, inganau Noptile. Poate ca nici nu-i interesa. Asa cum nici la generalele din urma cu sase anotimpuri nu-i preocupase prea mult Delirul De Trei Ori al celui ce se zbatuse inutil sa-i faca sa inteleaga ca Tonadesunci ? previzibilul castigator??le inmormantaaaaa dorintele sub cadavre de iluzii?.
Pentru ei nu s-a schimbat nimic.
In spatele Acelui depozit de reziduuri, pe un teren viran de la marginea Mega-ului, copilul se opri. Dura o clipa. Apoi intra printr-o gaura. Inauntru. Unde ramase doar cinci minute. Cand iesi afara, figura parca ii lumina drumul. Catre groapa in care se lasa sa alunece? Ii era frig, il durea piciorul lovit, dar era groapa lui. Apucand o bucata de carton cretat o puse deasupra capului?? Incepuse sa ploua marunt peste sufletul unei omeniri bolnave?? soptea Noaptea.
Ramasesem la o oarecare distanta si-mi inchipuiam cum ploaia rece si unsuroasa se culcusea pe langa coastele lui rupte de efort ? invelindu-i-le cu o pelicula fina? Bucatile de pamant - cu forme neregulate ? care insemnau marginea gropii, se topeau si alunecau incet inspre locul unde isi gasise EL adapostul provizoriu. Al cine-mai-stie-catelea adapost dintr-o viata mult prea neinsemnata.
Imi propusesem sa nu intervin, deci n-am facut altcumva, pana spre dimineata, decat sa-i ascult tipetele - ce strapungeau intunericul ? si urletele sinistre ale cainilor, care cautau cate ceva de mancare printre resturile putrezite in preajma gropilor.
Luminile ce scaldau cartierele din apropiere imi desluseau povesti banale - pe care deja le stiam. Acolo, in jurul stralucirilor, se gasea tot ceea ce ingerii noroiosi nu aveau. Tot ce le lipsea in intunericul umed adapostiti fiind de Albastrii, ori de Latra.
Micile creaturi mai norocoase visau cuvintele cantecelor de a doua zi; meseria lor ingrata, furisata printre zabrelele unei realitati indopate cu legile unor Tonedesunci, ale celor ce se lafaiau inapoia unor privilegii pe care si le oferisera singuri??In stare sa interzica pana si atractia gravitationala, daca le-ar fi stat la indemana??sopteau Noptile.
Inainte sa se lumineze tipetele copilului au incetat. La fel si urletul cainilor? ?Pentru noaptea urmatoare vor fi mai multe gropi disponibile??
Dupa ce valatucii verzui ? incarcati cu duhori ? se ridicara din pamantul fetid, copilul iesi din groapa? ?Inc-o dimineata!??fusese de acord Noaptea, iar pustiul desprinse zdreanta ce-i acoperise tibia lovita. Parca nici lui nu-i venea sa creada ce vede!... Pe mine insa, nu ma mai mira nimic. Eram doar curios sa aflu cum reusise sa fure adidasii de care tocmai se descalta. Devenisera prea mari, il incomodau, asa ca ii arunca.
Vazandu-l ce face nu m-am putut abtine sa nu rad. Fusese o descarcare nervoasa, dupa o noapte rece in care am avut impresia ca majoritatea cosmarelor lumii se inghesuisera in cimitirul de gropi - pe care n-ar fi trebuit sa-l descopar niciodata? ?Locul unde se stabileste echilibrul caini-?ngeri pentru ziua urmatoare?, am gandit cu voce tare. Si, pentru o clipa, am crezut ca m-a auzit. Fiindca si-a indreptat privirea spre locul unde ma chinuiam, chipurile, sa innod sireturile pantofilor.
Apoi s-a indepartat, incepand sa alerge spre Mega. Cu pasii mici si usori ai unui pusti de numai cinci ani.
Era ajunul Anului Nova si, peste cateva ore, primul anotimp avea sa fie recreat in mod artificial ? singurul mod oficial.
Nu-l scapasem din ochi nici o clipa. Mergea pe trotuarul de vizavi cascand gura la ghirlandele de becuri atarnate de stalpii ceramici din piata Golana.
Cu pumnii mici indesati in buzunarele pantalonilor, tarsiindu-si picioarele printre Cumparatorii grabiti, il simteam minunandu-se. Ajunsese in preajma imensului Par din fata Antropomorfiei.
Cerul incarcat cu nori de ninsoare apasa atmosfera - exagerand un pic stralucirile miilor de spini, de dari si de Mos Chitrosi care atarnau de ramurile subtiri. Beteala din lemn de trandafir furase atentia copilului ce admira feeria spectacolului.
Pomul era atat de inalt incat pustiul se dadea din ce in ce mai in spate incercand sa zareasca varful pe care trona un mic golem rosiatic. Ajunsese la marginea bordurii si se oprise. Atunci, in chiar acel moment nenorocit, o masinarie bionica de culoare gri se apropiase turbata, franase si oprise la randul ei, peste randul ei. Insa, si peste locul de unde copilul admira constructul genetimagilor; aruncandu-l pe treptele de piatra pe care pustiul nu indraznise sa le urce.
Doi Albastrii aparuti de nicaieri constatau deja faptele. Cum zarira copilul rasfirat nefiresc pe mormanul de zapada scuipara scarbiti intr-o parte?
?Ce cautai acolo, ba, nenorocitule??, l-a intrebat unul dintre ei?lovindu-l cu varful cizmei in tampla.
?Nimic!?, ingaima, pierit de spaima, copilul. Firisoare subtiri de sange se prelingeau de pe tampla sparta si se adunau in gropitele obrajilor. Spaima, pentru ca nu se mai putea misca.
?Pa cine minti tu, antropomorfule??, se mai rasti Albastrul inainte sa plece. Nu uitase sa-i ofere pustiului un sut care-i dizloca acestuia clavicula stanga? Darul lui de Mos Chitros.
M-am apropiat de micul inger noroios si l-am privit. Nu plangea! Nici macar un scancet nu se auzea.
?Sa nu dai si matale in mine, nene-chel!?, m-a rugat, fara sa miste buzele, atunci cand m-am lasat pe vine, langa EL.
L-am lasat sa ma priveasca un timp, neluand in seama Jignirea! Dar asteptand, la randul meu, disparitia Cumparatorilor.
?Peste doua minute pragul dintre lumi se va deschide?, mi-a explicat, in timp ce eu ma gandeam la cele doua trenuri express care, vreodata, puteau opriIn aceeasi statie. Cumparatorii disparusera.
?Azi este ziua ta!?, am gandit atunci cand am cuibarit mainile copilului de trei ani in palmele mele. Fulgii de nea incepusera sa cada din cerul de deasupra noastra, topindu-se pe o fata mica si luminoasa. M-a mirat culoarea lor alba.
?De undeee vin??, m-au intrebat licuricii din ochii lui. N-am stiut ce sa le raspund? ?N-ai stiut niciodata!?, sopteau Noptile ? care n-aveau sa dispara vreodata.
Uimit de tacerea mea, pruncul a privit pentru ultima oara lumea intre degetele careia fusese strivit. Incepand sa straluceasca, si-a intins membranele translucide in gerul care-mi patrunsese oasele. Luindu-si zborul catre Taramul fulgilor de nea?
M-am uitat dupa EL pana cand lacrimile mi-au inchis pleoapele. Nici eu nu mai suportam realitatea milioanelor de Cumparatori, a miilor de Albastri?

De aceea, preaonorat cititor, te conjur sa privesti cat mai repede intr-o oglinda. Dar sa privesti bine, incercand sa faci abstractie de contururile obiectelor zarite in spatele figurii dumitale. Priveste atent si, daca nu esti sigur, trece-ti mana prin par! Te implor, trece-ti mana prin par! Intalnesti vreo? nepotrivire? Si daca tot te amuzi, explica-mi (cu prima ocazie!) cum de nu sunt altceva decat un nene-chel? Unde mi-au disparut? coarnele?


--------------------
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
vektros
post Aug 8 2004, 04:07 AM
Post #19


Newbie
*

Group: Members
Posts: 2
Joined: 7-August 04
Member No.: 380



Short fiction.



IN MEMORIAM
ERICK CHAMPAGNE

by Vera Bouchard




M-am trezit in rasete zglobii de copii in dimineata aceea...Aerul era incarcat de veselie si febrilitate si ma simteam mai nerabdator ca niciodata. Afara se auzeau rasete si muzica si chiuituri. Cumva mi se parea ca intreaga lume se pregatea de sarbatoare.

Am refuzat sa mananc in dimineata aceea..., care se anunta atat de speciala. Nu ma mai gandeam la nimic altceva decat la rasetele si strigatele de bucurie pe care le auzeam de afara. Si muzica...muzica era dumnezeiasca! Ma facea sa uit si foamea, si durerea si tristetea acestei lumi.
M-am ridicat in picioare si am incercat sa intrezaresc printr-o crapatura a usii ce se intampla afara ..sa vad de unde venea toata bucuria aceea, sa zaresc trompetistii, fanfara, sa vad cine batea toba atat de ritmat, sa zaresc multimea vesela de oameni pe care o presimteam in apropiere...Dar n-am vazut nimic . Nimic din toate astea. In fine, nimic impresionant. Numai un barbat.
Un barbat scund si slabanog stand mandru in praf.
Am auzit zavorul usii tragandu-se inapoi . Usa s-a deschis larg cu un scrasnet de rugina. Soarele m-a izbit drept in ochi si m-a orbit pentru cateva momente.. In confuzia creata am alergat afara din cameruta mea si am auzit inca o data strigatele multimii. Cand am redeschis ochii am vazut oamenii. Mai multi oameni decat am vazut vreodata in viata mea. Mult mai multi oameni decat mi-am imaginat vreodata ca ar exista pe fata pamantului. Si toti erau adunati in jurul meu. Ca un zid. Si ma priveau curiosi dansand si strigand. Toti petreceau in jurul meu. Toti erau fericiti si radeau. Toti, cu exceptia unuia.
A omului care statea singur in praf.
Pieptul ii era umflat si privirea lui ma sfida.
Omul acela...
Privirea aceea...
Dimineata aceea...
M-am apropiat de el mandru si increzator. M-am apropiat de el si l-am privit asa cum ma privea el. Barbatul statea singur in praf si ochii lui ma ardeau. Multimea a explodat in urale. Tobele au inceput sa bata tot mai tare si barbatul ma privea tot mai sfidator si mai arogant.
Apoi s-a facut liniste. Barbatul mi-a fluturat prin fata ochilor o fasie de carpa rosie. Bucata de panza tremura in bataia vantului ce ridica mici norisori de praf. Pieptul i se umfla tot mai tare in timp ce se apropia de mine.
Am tipat. Am vrut sa-l atentionez. Dar el se apropia tot mai mult. Tot mai mandru. Tot mai amenintator.
Mi-am aplecat fruntea si am alergat spre el cu toata furia mea. Dar inainte sa apuc macar sa-l ating...a disparut. Apoi am simtit o durere. Si am vazut picaturi de sange. Sangele meu.
Multimea urla tot mai tare. Durerea devenea tot mai insuportabila.
Apoi am zarit o sclipire metalica in lumina soarelui. O bucata de otel stralucea intre umerii mei.
Mi-am intors privirea spre usa prin care iesisem. Dar usa era zavorata in urma mea.
Apoi am inteles ca asta nu mai era un joc. Era o lupta. Cum au indraznit sa-si inchipuie ca as fi dat inapoi?!Ca as fi fugit sa ma ascund?!
Toate usile si toate zavoarele din lume sa fie larg deschise si eu n-as fugi din fata acestui barbat care sta stramb in praf cu palarioara lui penibila!
Imi aplec din nou fruntea si lovesc infuriat praful cu piciorul. Imi adun toate puterile si ma indrept cu toata viteza spre omuletul caraghios.
Din nou dispare! Si din nou durerea aceea ascutita. Si din nou sange. Tot mai mult sange. Fara sa ma opresc ma intorc si-l surprind pe omuletul caraghios cu palaria lui penibila stand cu spatele. Acum e al meu! In sfarsit! De ce n-a ramas printre oamenii fericiti din multime? De ce n-a ramas sa cante cu ei, sa danseze cu ei? De ce a trebuit omuletul asta caraghios sa distruga aceasta unica si speciala dimineata cu bravura lui prosteasca? Acum va regreta toate acestea...
Multimea urla si ma incurajeaza...
Deodata simt o sulita strapungandu-mi gatul.
Un omulet in costum de hartie colorata a aruncat sulita...
A venit sa-l salveze pe barbatul insolent cu palarioara lui stupida...
Gust praful...
Ma doare...
Multimea urla din ce in ce mai tare...
Tobele bat si trompetele suna...
Oameni fericiti se imbratiseaza dansand...
Trandafiri umezi cad in praful inrosit din jurul meu...
N-am stiut cat de bucurosi pot fi oamenii in jurul unui mormant ce se sapa...
E ultima lectie pe care o invat acum, cand mor...


Si, si , hombre, hombre
Baila, baila
Hay que bailar de nuevo
Y mataremos otros
Otras vidas, otros toros
Y mataremos otros
Venga, venga
Venga, venga a bailar...


Omule, omule
Danseaza, danseaza,
Hai sa dansam din nou...
Si sa ucidem altul...
O alta viata, un alt taur
Hai sa ucidem altul...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ben Ami
post Aug 9 2004, 03:59 AM
Post #20


Member
**

Group: Members
Posts: 51
Joined: 7-August 04
Member No.: 383



D(o)ar ZEI!
by Ben Ami


?Tu iartă...
Lasă-l să curgă ?n mine şi scaldă...
Scaldă-mi tot trupul ?n violetul sentimentelor tale,
Cu roşii sc?ntei, pe buze aprinde-mi dulcea Culoare,
Str?nge-te ?n juru-mi... cu albastra-ţi Lumină
Ca Sufletul meu ?n ad?ncul Zeiţei să vină!?
Ela1

?n clipa ?n care m-am trezit am inceput sa inteleg. Fără pic de logică, de raţiune. Ştiam pur şi simplu. I se putea ?nt?mpla oricui. Mi se ?nt?mplase mie.
Părea ceva neverosimil. Nu conteneam să mă ?ntreb? de ce tocmai eu? ?nainte fusesem ca oricare altul. Normal, fără doar şi poate. De atunci ?nsă, trecuseră c?teva ore bune şi nu ?ncetam să mă minunez afl?nd noi şi noi lucruri. Lumea prinsese culoare, părea alta. Eu eram altul. Aveam impresia că cineva o făcuse dinadins. Ca să mă deruteze, să profite de tainele sufletului meu.
Parcă nefiind ?ndeajuns de straniu, ?mi mai veneau şi tot felul de g?nduri ciudate. Toată copilăria mea fusese aruncată undeva, departe, ?ntr-o ladă de gunoi. Dar, oare, avusesem o copilărie? Nu mă pomenisem dintr-odată matur? ?mi era frică.
Nu era bine să fii matur. Asta am aflat-o de la EI. De la ZEI.
Stăteam ascuns ?n realul acela imens b?ntuit de viziuni ?nşelătoare şi le ascultam vocile. Le interpretam iluziile. ?n felul meu? Nu trebuia neapărat să cred că visez, dar aş fi preferat să fi fost aşa. Multe zgomote se zv?rcoleau prin preajmă, iar EI ? ca un făcut ? vorbeau numai prostii. Cel puţin atunci, eu aşa credeam!
Erau doi ZEI maturi. ZEIŢA Pepsica ? ?mi aducea aminte de cineva, dar nu eram prea sigur, fiindcă nu erau amintirile mele ? şi ZEUL Cocacol.
ZEIŢA era o frumoasă? Mi-ar fi plăcut să ?mpărtăşim iluzii. Să-i miros de aproape parfumul violet care mă ?nnebunise ?ncă din prima clipă. Să-i fac puţină curte.
Lumea LOR m-a atras uşor. Am alunecat pe luciul unui real ?mpodobit cu simboluri magice. Erau at?t de diferiti, g?ndirea lor era at?t de complicată! Era de parcă cu asta ?mi imaginasem din totdeauna că voi avea de-a face. Oriunde m-aş fi dus şi orice aş fi făcut ?nt?lneam glasurile LOR. Simţeam tot. C?nd am fost chemat la ?mpărtăşirea ?ntru organic am avut impresia că iluzia s-a fr?nt. Dar era doar o părere. Continuam să le ?nregistrez ? fără să depun nici cel mai mic efort ? toate dialogurile? Chiar şi iluziile.
Cred că abia atunci a ?nceput să mi se facă cu adevărat albastru. C?nd mi-am dat seama că, deşi sperasem ? ?n ad?ncul sufletului ? să fie un vis ur?t, realitatea se transforma ?ntr-o deziluzie. Mă invadase o ceaţă albă, lipicioasă, prin care-mi era imposibil să mă orientez. Cuvintele o străbăteau şi continuau să-mi r?c?ie intimitatea cu gheruţele lor mici de gheaţă? Reuşeau să mă ?nspăim?nte.
După ce m-am ?mpărtăşit ?ntru organic, m-am izolat din nou de grup. Remarcaseră apatia mea, lipsa de zel.
Nu i-am contrazis c?nd m-au etichetat ca rezidual. Aveau dreptate mai mult dec?t ?şi puteau ?nchipui. Numai că uneori nu-i mai puteam suporta, nu le mai răbdam senzaţiile de culoare putredă? Toată viaţa şi-o petreceau imagin?nd viziuni, pe care le descompuneau, mai apoi, ?n doar c?teva adieri fără de importanţă. Jocuri pervertite de imagini hipnagogice. Aiureli hrănitoare de iluzii. Suflete minuscule?
Mi-am ?nchipuit că ? după tot ce făcusem pentru grup cu o zi mai ?nainte ? meritam puţină intimitate. Dar, oare ce făcusem cu o zi mai ?nainte?
Amintirile mi se t?rau prin fisurile sufletului. Mă smulgeau din arborele neamului meu neştiutor, din trunchiul comun al grupului. ?mi ?ngreunau starea ? presupun?nd că mai aveam vreuna - care-mi ?mpăca temerile apărute pe marginea abisului? unde-mi pierdusem cumpătul.
Mă simţeam teribil de singur, de refuzat.... Deşi nu ştiam de ce, de către cine sau ?n ce fel. Vroiam să pun ordine ?n senzaţiile care-mi tot pătrundeau ?n minte. Aveam disperată nevoie de o stare de dragoste. Doream să fiu ajutat, ?nţeles, tratat cu respect. Chiar şi cu teamă. Ori asta era ceva cu totul nou pentru mine.

*

Nu toate ideile LOR erau inteligibile. Unele nu aveau nici măcar o mică adiere de aşa ceva. Nu reuşeau să-mi comunice nimic din care să pot ?nnebuni. Continuam să absorb senzaţiile, pregătindu-mă pentru clipa c?nd le-aş fi putut integra ?ntr-o structură oarecare. Lipsea ?nsă dorinţa. Nu ştiu de ce ?ncă n-o invitase nimeni.
*
Nicăieri ?n real nu se face corelaţia ?ntre masa corpului (orice ar ?nsemna acest termen) şi coeficientul de inteligenţă. Sunt stupefiat. Am dedus că radioul este un aparat de măsură al unei realităţi inventate?
Religia lor se numeşte Look. Am ?nţeles că, uneori, se ?nchină prea mult la idoli, aceasta fiind şi cauza unor stări penibile. O sectă foarte puternică, cu enorm de mulţi adepţi, care se ghidau dupa principiul ?Descurcate prin orice mijloace!? aveau sloganul: ?Doar ZEI!?. Unul dintre simpatizanţii acestei adevărate filozofii este şi ZEUL Cocacol. N-am ?nţeles de ce, fiindcă nu z?mbeşte niciodată, ori ăsta a rămas (de mult timp) semnul LOR distinctiv? Aşa am auzit la radio.
Şi la EI, ca şi la noi dealtfel, religia răm?ne baza de la care porneşti atunci c?nd ?ncerci să coagulezi o imagine de ansamblu. Diferenţa este că la noi idolii sunt ?ntotdeauna ?ntorşi ?n primordial, pe c?nd la EI sunt ZEI lideri politici. Am rămas nedumerit, cu mintea ?nsemnată de stupoare! Se ghidează după orice altceva ?n afară de inteligenţă. Chiar orice altceva!

*
E tare ciudat că-i mai numesc ZEI. Este ca o boală care atacă mintea suprasaturată de iluzii.
?mi amintesc senzaţiile dragului meu părinte: ?- Ţepos mic, lumea noastră (?ntotdeauna se ?nfierb?nta c?nd amintea asta) e făcută cum nu se poate mai bine (?nsă eu nu-i dădeam dreptate). Va veni şi ziua c?nd noi vom conduce destinele marelui real, ziua c?nd ZEII (aproape şoptea) se vor prăbuşi sub dăr?măturile propriei religii (?nsă eu nu ?nţelegeam). Vor fi striviţi precum grupurile care nu păstrează făr?ma de nebunie!?. Aşa-mi adia, era un ?nţelept! Fără de număr erau cei care-i cereau adierea nebuniei. ?ntr-o mulţime de iluzii se ?nfierb?ntau cu toţii. Nu ştiu să fii refuzat pe cineva. Nu simţea albastru, era un supravieţuitor. ?Direct responsabil pentru destinul grupului său?, incantau cu toţi. ?Un mare ?nţelept!?, intonaseră, p?nă la ?ntoarcerea sa ?n primordial, responsabilii grupurilor din volburile ?nvecinate.

*

Azi, ?n timp ce concepeam o stare de dragoste cu frumoasa grupului din volbura t?nără, iluziile ?mi fugeau la ZEIŢA Pepsica.
La ?nceput mă amuzau imaginile care mi se suprapuneau peste starea de dragoste. Apoi mi s-a făcut ruşine, iar durerea aceea ?ntunecată s-a ?mprăştiat prin toată făr?ma mea de nebunie.
C?nd ?mi dezmierdam partenera ?nchipuiam buclele ZEIŢEI căz?nd peste umerii rotunzi şi parfumul violet ?nvelindu-mi patima din suflet cu o crustă subţire, de gheaţă roşie.
Trebuie să mă abţin. Să nu care cumva să afle şi ceilalţi ce cred despre EA. M-ar putea considera rezidual pentru conducerea grupului, ori al ritualului de ?mpărtăşire a cunoaşterii ?ntru organic. Să mă evite şi chiar să mă izgonească ?n volburile necunoscute ale marelui real?
Tot ce ?nseamnă destin ? iar termenul n-are sens fără apropierea lui de viitor ? este considerat bizar (noţiune preluată inconştient tot de la ZEI) şi poţi să-ţi structurezi singur taine pentru jocurile halucinante ale grupului. Nimeni nu te poate ajuta să stăp?neşti acel strop de adiere primordială, de nebunie.
Tainele adierii de supravieţuire sunt sfinte! C?nd mă voi apropia de marginea existenţei reale, voi permite iluziilor să adie liber. Dincolo de limitele tuturor volburilor? S-ar putea ca abia atunci să pot inversa iluzii? Deşi n-ar mai ?nsemna mare lucru!
Nu aşa se răsuceşte realul. Nimeni nu-ţi răscoleşte iluziile ca să-ţi ?nţeleagă adierile. Oric?t de pătruns ai fi de esenţa supravieţuirii ZEILOR.
Adevărul iluziilor şi al senzaţiilor, al tuturor imaginilor hipnagogice trebuie impus sub ameninţarea ?ntoarcerii premature ?n primordial. Eventual, ?n cel al ZEILOR? adică, niciunde! Cum aş putea ieşi la suprafaţa propriei mele realităţi ?mb?csite de taine mincinoase şi iluzii stupide? O, dulce blasfemie!
?mi pun ?ntrebări la care răspund singur. Nimic nu-mi ajunge, nu mă-nnebuneşte?

*

S-a făcut noapte! ZEII pot face lumină sau ?ntuneric,??nsă nu văd ?n ?ntuneric. De aceea au ?nchipuit jocul cu ?ntrerupătorul? cel mai stupid joc pe care l-au putut imagina. Uneori mă mint că le sunt superior, doar pentru că nu fac distincţia netă ?ntre lumină şi ?ntuneric. Ca EI?
Conducătorul grupului din volbura t?nără m-ar evita dacă m-ar simţi imaginandu-mi asta. Este un fanatic al iluziilor. Senzaţia pe care o adie, ori de c?te ori faci imprudenţa să nu-l eviţi, este culoare putredă... Descompunere organică? ?Dacă te poate trimite ?n primordial, chiar şi ?n mod inconştient, ?ţi poate fi şi ZEU!? adie descompusul ăla. Mi se pare o inepţie. Asta nu este filozofie. Orice ţepos mic poate concentra, apoi respinge ?n real, o senzaţie cu mult mai elaborată. Mai inteligentă. ?mi doresc să-i dezvălui amănunte ale unei ?nt?lniri cu ZEIŢA, să-i adii??Azi am m?ng?iat-o pe Pepsica! Cum de n-am trecut pragul realului ?n timp ce imaginam o stare de dragoste??? Bietul descompus, ar putea turba ?nainte de a-i termina iluzia? Jocul nefiresc nervilor l-am aflat de la EA, ?l adia obsesiv imediat ce ZEUL Cocacol dispărea ?n marele real? ?Poate să turbeze maică-ta!?, adia frumoasa, şi-am zis că-i joc. Simţeam cum creşte nebunia-n mine. Oare se hotăr?se să-mi deschidă calea spre ?nţelegerea sfintelor taine?

*

P?nă astăzi, ZEUL mi s-a părut a fi un organic responsabil pentru micul său grup. Chiar dacă nu z?mbeşte (ca idolul LUI) g?ndurile, care altă dată ?mi trezeau iluzii străine de real, ?i defineau cu precizie profilul moral (cum spun EI). Ştiam că este gelos şi afemeiat - atuurile unui responsabil chiar şi ?n lumea mea ? dar nu credeam că poate agresa organicul frumoasei Pepsica. I-a zis??Uite, ai grijă de palma asta!?, după care a lovit-o.
Multe ore au trecut de atunci, dar ZEIŢA tot mai are lacrimi ?n ochi.
Să fie tot un joc sau prăbuşirea de care-mi transmisese dragul meu părinte?
M-am străduit să-i adii iluzii violete, să-i alin acea stare ?ntunecată. N-am reuşit! Pentru prima dată ?n viaţă am ?nţeles neputinţa ? senzaţie albastră ?nec?ndu-mi mintea ?ntr-un ocean primordial. Pentru mult timp? nu voi mai putea ?nchipui o stare de dragoste cu frumoasa din volbura t?nără.

*

Au trecut trei zile de c?nd tot ?ncerc să comunic cu EA. Este telepatie, abia am aflat. Sunt multe cuvinte (ciudată noţiune) care ?ncep cu tele-? Le aflu de la radio.
Nu bănuisem că supravieţuiesc cu greu. Că peste tot - ?n marele real ? sunt războaie, foamete şi boli. Că mor cu milioanele? Am avut iluzii reziduale c?nd am ?nţeles c?t de mulţi sunt. Mă ?nşelasem ?n fiecare zi a existenţei mele. ?nvăţăturile ?nţelepţilor nebuni erau incomplete. Adierile altor grupuri nu conţineau niciodată at?tea informaţii. De c?nd am ?nţeles asta? nu trece o zi fără să-mi ?mbogăţesc iluziile despre marele real.

*

Nebunia-mi ?ntrece orice ?şi mai poate ?nchipui vreunul din neamul meu. Istoria ZEILOR se ?ntinde pe o perioadă de timp incomparabil mai mică dec?t a istoriei noastre. ?nseamnă că sunt veniţi din realul unui alt primordial (al unei alte planete, cum spun ei). Cum altfel poate fi, dacă-şi refulează iluziile mişcătoare ?n filme, dacă le ?nregistrează ?n cărţi.
Poate că-s tot jocuri, ?nsă volburile ?nchipuite de ei sunt altfel şi alte ZEITĂŢI le stăp?nesc?

*

Astăzi am consolidat trunchiul grupului devenind conducător, ?nsă nu a fost aşa cum ?mi imaginam altădată. N-au ţinut cont de una dintre tainele sfinte ? frumoasa din volbura t?nără nu s-a alăturat ?ncă grupului. Şi-au ?nchipuit că mă evită, iar eu nu le-am adiat că lucrurile stau, de fapt, exact invers!
Peste un timp, profit?nd de noua situaţie, m-am apucat, cu infinită grijă pentru detalii, să le ?nchipui tot ceea ce cunoşteam despre ZEI. Tăcerea care s-a lăsat la ultima adiere a ?mpărtăşirii cunoaşterii ?ntru organic a fost ?nceputul arborelui de glorie al neamului meu. Cel mai nebun ?nţelept din istoria ?ntregului primordial tocmai le deschisese calea către stele. Volburile tuturor primordialelor aşteptau stăp?nirea noilor ZEI? Dar tot nu eram ?mpăcat!
Mi-am părăsit grupul neobservat de nimeni. Frumoasa mea Pepsica ?mi stăp?nea senzaţiile roşii, dorinţele violete toate. Vroiam să-i comunic cuvinte. Să-mi manifest nebunia. Să-i explic cum radioul o minte, să-i adii că nuclearii, cei mai nebuni ZEI lideri politici sunt? ?n primejdie?
Blasfemie, taină sf?ntă a primordialului!

*

O iubeam. Cu o noapte ?n urmă ?i sărutasem violetele pieptului. Adiasem cuvinte poezii, violete şi roşii. Lăsasem iluziile albastre să-mi sfredelească sufletul de trădător. Pentru o clipă spărsesem lanţurile primordialului şi mă amăgisem cu libertatea organicului EI. O mirosisem, ?i ?nvelisem coapsele cu răsuflările mele pătimaşe.
Acum mă grăbeam s-o ?nt?lnesc. Să lupt ?mpotriva celui ce-mi tortura frumoasa.
Mi-am ales momentul cu grijă. EI m?ncau ?n tăcere, fiecare la un capăt al mesei, fiecare cu iluziile-g?nduri bine ascunse ?ntre aşchii de suflet.
Atunci EL mi-a aruncat o privire. M-ar fi ignorat ca şi p?nă atunci? dacă nu i-aş fi ?nchipuit o iluzie adusă din primordial. Bietul Cocacol? Nu şi-a dat seama. C?nd a făcut-o atentă la apariţia mea, Pepsica a ?nceput să ţipe.
Ridic?ndu-mă de la masă? am sărit ?n faţa EI şi, invers?nd iluzia, am răsucit realul pe cealaltă faţă!
Satisfăcut pentru prima oară cu adevărat, m-am rotit ?nspre Pepsica şi am cuprins-o ?n braţe.
C?t de roşie era!?
Am vrut s-o sărut, dar, pentru o clipă, am ezitat. Aveam at?tea să-i spun şi totuşi? strălucirea din ochii ei? mi-a adus aminte - mai ?nt?i - de frumoasa părăsită ?n volbura t?nără.


--------------------
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Go to the top of the page
 
+Quote Post



4 Pages V   1 2 3 > » 
Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



RSS Lo-Fi Version Time is now: 19th November 2019 - 09:58 AM