IPB

Welcome Guest ( Log In | Register )

4 Pages V  < 1 2 3 4 >  
Reply to this topicStart new topic
Topic Science Fiction
ovidiu bufnila
post Aug 10 2004, 09:50 AM
Post #21


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



Noile Forte de Crestere Science Fiction
sau cum se valuresc noii scriitori

Aroganta, lipsa de program, iluzoria glorie, nemoartea prin act cenaclier sau insular, falsa retorica despre moartea cartii, subretele sau malagambistii literari care trec drept critici cu staif sunt doar c?teva din elementele unui carnaval al imaginarului.

Placerea gurmandului literar, naravit si insuficient, maestru declarat al referintei, pare sa fie doar executia in piata publica a scriitorului care, chipurile, ar trebui sa indeplineasca un ritual al scrisului. Scriitorul trebuie sa faca orice numai sa incapa in meschinele canoane si regulamente instituite de Augusta Oficiala, oricare ar fi ea, sau in molatecele sau vulgarele texte chipurile critice.

Scriitorul ar parea ca este o trompeta inspirata a vremurilor ce vin, este Salvatorul si Invatatorul. Malagambistii literari considera chiar ca scriitorul e conductor de tren gata, gata sa traga semnalul de alarma spre vestirea apocalipticilor evenimente.
Gurmandul arogant se hraneste din vechile canoane critice impartind cu manie sau dispret bonuri valorice de glorie sau de prosperitate literara.

Spiritul critic e mort si ingropat in paginile de hartie in timp ce multimile sunt guvernate de mituri desuete si nefunctionale. Multimile traiesc moartea propriului lor imaginar dantuind fantomatic, ingurgit?nd evenimentul, nestiind ca sistemele liniare sunt defuncte si ca Secretul este de fapt o Complexitate.

Spiritul critic este vaduvit de ani de zile de un spirit critic viguros si eficace. In schimb, noul val de scriitori sunt etichetati, incondeiati sau tratati paternalist de critici desueti pentru care istoria s-a oprit de mult din mersul ei maiestuos si tragic.

Spiritul critic e mort si ingropat dar criticii desueti se intrec in catalogari gomoase si sentinte arogante. Noua Cruciada a Imaginarului are nevoie de nerv. Spiritul Critic are nevoie de Fortele de Crestere care se afla sub semnul disolutiei nu prin lipsa de asociere vremelnica ci prin lipsa unui discurs viril si devastator

De ani de zile penibilele barfoteci insulare sau cenacliere, in marginea infantilismului, tin loc, anecdotic, spiritului polemic cuceritor, sanatos. Niste nimeni se bat cu palma pe burdihan pleznindu-ne cu metafore si acreala, mai nou si in net, prin diverse site-uri. E libertate dar nu e spirit critic revolutionar. E fandom dar nu e curaj. E momentul istoric al individualitatilor puternice, obsesii mortale pentru spiritul colectivist.

Neavenitii si impostorii s-au aciuat la sanul Imaginarului gadilandu-l si tembelizandu-l prin act asa-zis critic paternalist, prin constructii hilare, prin structuri narative vulgare. Sa te umfli de ras cum mai chinuie niste nimeni referentialitatea de parca noi, adevaratii razboinici ai imaginarului, am fi niste ageamii si niste sugari.

Dar acesti critici prafuiti ne pun, chipurile, talpa-n g?t vr?nd sa ne invete cam ce va sa zica scriitura. Fortele de Crestere au poate o ultima sansa de a revolutiona Spiritul Critic. Fortele de Crestere au o ultima sansa de porni Noua Cruciada a Imaginarului .

Sta in savoarea scriiturii lor, in libertatea lor de expresie, in superbia fiintarii lor sa inceapa Revolutia Imaginarului. Altfel, toti acesti minunati tineri, se vor bucura de o scurta nota in pagina istoriei fandomiale.

Fervoarea lor, prospetimea si curajul de a sparge Falsii Idoli si de a arde falsul spirit critic care-i guverneaza penibil sau gomos, in prefata cartilor sau in Internet, sunt at?t de pretioase in aceasta minunata cruciada. Li se vor opune unii, prin varii mijloace, prin spirit de gasca sau prin act arogant, paternalist si lesinat.
Ei si?
Cantecele de sirena, perverse si inselatoare, ideologiile prafuite si tamaierea ar putea fi oare pericole pentru Fortele de Crestere? Fervoarea Cruciadei le va arde caci organizarea superioara a enciclopediilor se face prin fracturi si bifurcatii in timp ce sentimentalismul si dulceata criticului desuet sunt ale evolutiei si ale desertaciunii care duc sublimul si spiritul critic in pustiu.

Incercatul inceput de mileniu pune intr-o alta lumina imaginarul si relatia lui cu campurile magnetice. Fie aceasta o metafora care desemneaza campul enciclopedic aflat intre Privitorul-Lectorul Ideal. Campurile enciclopedice sunt cele care formeaza si sustin Imaginarul iar Fortele de Crestere ar putea porni o cruciada pentru recuperarea Enciclopediei. Enciclopedia nu este o Suma, dar contine un inventar enciclopedic.

Fortele de Crestere l-ar putea intui, ar putea porni cu ambitie in cautarea lui. Sigur ca l-ar putea inventa inventariind instructiunile Enciclopediei. Ar lupta pentru distrugerea ei, pentru subminarea unei perfectiuni semantice prafuite pregatind rasturnarea Puterii Vechiului Imaginar si metamorfozandu-se apoi in Noii Constructori.

Fortele de Crestere si-ar putea construi Lideri, si-ar putea hotari Eroi intr-o lume a Complexitatilor. Fortele de Crestere trebuie sa lupte intr-o cu totul alta lume si sa puna la cale noi instructiuni ale Enciclopediei. Cruciada Fortelor de Crestere ar putea fi nu doar Revolutie a Spiritului Critic.

Cine se teme de vartejurile semantice ale Enciclopediei aflate in miscare haotica se va tine cu dintii de un iluzoriu promontoriu conceptual. E perfect posibil ca Ovidiu Bufnila, semnatarul acestor randuri, sa fie el insusi desuet intr-o buna zi. E perfect posibil sa fie contestat. Mai mult chiar, e probabil ca va fi uitat.
Din acest punct de vedere, aceste randuri sunt o provocare si nu o predictie sau o profetie. Poate ca vom explicita intr-o buna zi Propozitia Simultaneitatii care cuprinde atat predictia cat si profetia.


A lupta in campurile de batalie enciclopedice inseamna a te pregati fie pentru deziluzie, fie pentru jertfa in corpul Noii Biblioteci, in corporalitatea Retelei Virtuale.
A fi insurgent inseamna a refuza, a starni haosul pentru a-l guverna. Insurgenta este o stare fundamentala a viului in exercitiul sau sub presiunea campurilor magnetice. Insurgenta e cuprinzatorul iar spiritul e necuprinsul tentat de a cuprinde.

Noii Cruciati vor descoperi ei singuri Templul Realitatii Virtuale si Noile Legi Digitale si Noua Carte. Altfel vor sf?rsi in vulgaritate si micime, fiind in cele din urma inghititi de hulpava Enciclopedie care, metamorfozata in c?mpuri magnetice, tinteste catre desfasurarea ei ca si camp material care asigura suportul interpretarii. Arta Privirii este a insurgentei si premerge interpretarii si descoperirii iar Noua Carte s-ar putea dovedi, in cele din urma, aceeasi unica alcatuire fictionala.


Fortele de Crestere pot arunca o altfel de privire Enciclopediei, provocand-o si deconstruind-o pentru a o stapani vremelnic. In aceasta consta taina. Iar adevaratul drum, care duce de cele mai multe ori in pustiu, e drumul catre miracol.

Fortele de Crestere ar putea infaptui Miracolul Noii Enciclopedii chiar daca aceasta ar fi superba lor jertfa si un act aparent minor in imensitatea universului plin de universuri.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Roxana B
post Aug 12 2004, 07:17 AM
Post #22


Newbie
*

Group: Members
Posts: 3
Joined: 1-March 04
Member No.: 197



SHARIA
(fragment dintr-un roman care nu vrea sa se termine)


de Roxana Brinceanu

Jay hoinari un timp pe strazile din daCiti. Din loc ?n loc, pavajul era dislocat de radacini, iar luminile erau stinse. ?n jurul celor aprinse zburau fluturi de noapte. Un canal refulase, form?nd ?n jur o baltoaca ur?t mirositoare, si echipele salubritatii se straduiau in zadar sa-l desfunde. Probabil undeva ?n ad?ncuri ceva vroia sa arunce oamenilor ?n fata propria lor mizerie. ?nca o zona care va fi ?n cur?nd abandonata. Perimetrul orasului privat, cel numit daCiti si aflat ?n proprietatea c?torva clanuri puternice si bogate, era din ce ?n ce mai restr?ns. C?nd zidurile vilelor se prabuseau sub presiunea vegetatiei, c?nd insecte si serpi si soareci napadeau spatiul locuibil, c?nd aparatele refuzau sa mai functioneze fara vreun motiv aparent, c?nd virusi si bacterii provocau noi si noi boli de multe ori incurabile, oric?t de puternic si bogat ai fi fost, trebuia sa pleci. ?n alt oras privat sau ?ntr-o colonie exterioara. Populatia scadea, ?n special cea umana. Istoria spunea ca, ?nainte de Sharia, nu mai exista nici un colt pe planeta care sa nu fi fost controlat de oameni. Natura parea ca pierduse razboiul cu civilizatia tehnologica. Iar acum... ?n nici doua sute de ani, populatia umana de pe Pam?nt scazuse la o treime. Celelalte specii inteligente nu suplineau golul. Nu faceau dec?t sa profite de tehnologia umana, adapt?nd-o la specificul lor anatomic si aplic?ndu-i filosofia lor. Nici ele nu prea prosperau, desi existau miscari care ?i numeau mercenari ai Shariei si propovaduiau excluderea lor. Lui Jay, care traise toata viata ?ntr-o periferie populata de un amestec pestrit de specii si rase, i se parea absurd. Chanka cimpanzeul suferea din cauza Shariei la fel ca si ea. La fel ca si Kurt, care era alb si bogat.
Ajunsa ?n cartierul indicat, Jay activa detectorul primit, urmarind apoi semnalul slab. Obisnuita cu detectarea semnalelor ID, putea sa-si dea seama ca era un semnal ??nfundat?, adica atenuat ?n mod voit pentru a fi mai greu de urmarit. Cu at?t mai bine, Jim va fi ?n siguranta... dupa.
Era liniste ?n jur. ?n cur?nd se va lumina de ziua, va ?ncepe activitatea diurna, dar acum era pustiu si liniste. Cei care preferau activitatile nocturne se retrasesera, ceilalti nu se trezisera ?nca. Probabil si tinta ? Jay ?l identifica ?n mintea ei doar cu termenul de ?tinta? ? dormea ?ntr-una din ?ncaperile cladirilor darapanate din jur. Detectorul ?i arata cu precizie ?n care din ele. Era un bloc mare, cu multe etaje, care avusese destinatii diverse ?n viata lui. Acum era paraginit pe dinafara, dar locuit aproape ?n ?ntregime. La primul nivel erau doua sali de rugaciune a doua secte diferite, un centru de pariuri fara specific definit si un cabinet de control medical al Federatiei. Etajul urmator era ocupat ?n ?ntregime de un azil, cu toate dotarile necesare, sau cel putin cu ce mai ramasese din ele. Deasupra ?ncepeau locuintele particulare.
Intra ?ntr-una din salile de rugaciune. Nu era nimeni, cu exceptia unui cimpanzeu adolescent adormit pe o banca sub reprezentarea ?ngerului Tuturor. Trecu usor pe l?nga el, intra ?n spalator si de acolo se strecura pe ceea ce fusese c?ndva o scara de serviciu, acum abandonata. Era ?ntuneric.
?ntr-o strafulgerare de cosmar, Jay ?si reaminti o secventa din copilaria ei petrecuta ?ntr-una din aceste cladiri paraginite, ?mpreuna cu alti c?tiva copii. Alerga ?mpreuna cu Ginah pe coridoarele goale, si ?ntr-un colt gasisera cadavrul unui barbat dupa toate aparentele rapus de cur?nd de o supradoza de droguri. ?l legasera la ochi cu o bucata de p?nza, ?i legasera m?inile la spate, si-l numisera prizonierul lor. Apoi ?l apucasera de c?te o glezna si-l t?r?sera ?ntr-una din camere unde se caznisera sa-l at?rne cu capul ?n jos, si ?ncepusera sa-l legene. Macabra distractie se terminase cu navalirea Politiei ?n cladire, recuperarea ?prizonierului? si alungarea celor doua fetite... Ginah murise peste c?tiva ani doar, tot ?n urma unei supradoze, probabil zacuse la fel prin vreun colt al unei cladiri parasite, dezbracata si slabita, astept?nd Politia...
Nu era bine sa-si aminteasca tocmai acum de Ginah. Trecutul era trecut, acum Jim avea nevoie de ea.
Astepta un timp, dar nu misca nimeni. Afara ?ncepuse sa se lumineze, interiorul cladirii ram?nea ?nsa ?n bezna. Soarele trebuia sa se ridice mult si sa straluceasca puternic ca sa patrunda prin cele doua luminatoare prafuite de la capetele coridorului. Cunostea tipul asta de cladiri, traise ?ntr-una din ele ?nainte...
G?ndul ?i reveni la cladirea copilariei ei, la Ginah, Luna, Bru, la destinul lor. Ca si aici, la parter era o sala de rugaciune mai mereu goala. Putin mai ?ncolo era scoala, c?te un etaj pentru fiecare specie: Ginah si ea, la etajul din mijloc, Luna la etajul inferior al c?inilor, Bru si fiii primatelor la etajul superior. Dar ei erau mereu ?mpreuna. La intrarea scolii sarea ?n ochi lozinca tuturor scolilor generale: ?Vino asa cum esti? semnific?nd intentia de a respecta personalitatea fiecarui elev si libertatea de exprimare. M?na unui rebel adaugase ?nsa ?Asa cum vreau eu sa fii?. Inscriptia nu fusese stearsa: autoritatilor nu prea le pasa de scolile de periferie. ?si amintea perfect grafitti-ul, si-i veni sa r?da de scolile din zonele selecte, unde comunicarea inter-specii si respectul fata de speciile nion-umane de cur?nd recunoscute ca inteligente erau punctele de baza ale educatiei. Ei, renegatii periferiei, nascuti si crescuti ?mpreuna indiferent de specie si rasa, nu aveau astfel de prejudecati. Periferia era singurul loc cu adevarat democratic. Singurul loc care permitea ca Liam si Cobran ?mpreuna pe scena sa fie absolut naturali si succesul lor fulminant sa nu aiba nimic demagogic; care permitea ca Tao sa fi trait fericita ?n mijlocul unui grup de c?ini-iepuri; era locul ?n care Jay ?nvatase sa-i poarte un respect deosebit batr?nului cimpanzeu care-i fusese mai mult dec?t un tata.
Ar fi putut intra ?n camera. Omul dormea, era aproape convinsa de asta, dar nu stia daca e singur. N-ar fi vrut sa cada ?n capcana.
Pe coridorul de la etajul superior se auzira pasi apasati, era o primata de talie mare sau un om solid, ?n orice caz cineva cu care n-ar fi fost bine sa se ?nt?lneasca fata ?n fata, ?n ?ntuneric, ?ntr-o cladire straina. Era cazul sa se grabeasca.
Usa locuintei tintei avea un sistem de protectie simplu, usor de dezactivat, iar Jay ?l facu repede sa-i cedeze. ?mpinse usa cu grija. ?nauntru era lumina, locatarii nu se ostenisera sa ?nchida usile sau sa opacizeze geamurile, iar soarele diminetii inunda ?ntregul apartament prin ferestrele imense. Una din camere era goala. ?n cealalta, pe o saltea asezata direct pe podea, dormea ?ncolacit un c?ine roscat. Nu era tinta ei. Nu putea fi tinta ei! Jim n-ar fi putut amagi multa vreme autoritatile purt?nd cipul ID al unui c?ine! Dealtfel, detectorul ?i indica o alta directie, undeva ?n st?nga ei.
Numai ca ?n st?nga nu era nimic.
Asta nu era bine.
P?na sa apuce sa ia vreo hotar?re, o lama de fibre ceramice ameninta sa-i taie g?tul la prima miscare nepermisa, iar m?na unui barbat o deposeda rapid de arma si detector. O usa mascata! Ar fi trebuit sa-si dea seama ca mai exista o ?ncapere ?n apartament. Pornise de la ideea gresita ca locuitorii cladirii erau renegati saraci, dar aparentele ?nseala. Apartamentul era mult prea bine utilat si mult prea mare pentru doar doua persoane traind din cartela de azil. Erau traficanti sau intermediari, pe care un rival vroia sa-i puna la punct, sau sa se razbune, si o angajase pe ea sa le rezolve problemele dificile.
C?inele roscat se ridica ?n picioare si se ?ntinse.
- Ca sa vezi, au angajat o novice! Nu te-am mai vazut printre noi.
Barbatul ?i rasuci m?inile la spate si o ?mpinse ?n mijlocul camerei.
- Presupun ca habar n-ai de ce esti aici, spuse.
?Ba da, stiu prea bine?, g?ndi Jay. Nu-si dadea seama daca cei doi se vor multumi sa r?da de ea si s-o arunce apoi ?n strada, sau aveau de g?nd sa-i trimita capul ?ntr-un colet pe adresa angajatorului. Se hotar? sa faca pe proasta.
- Sunt aici pentru bani.
Jumatate de adevar reprezinta minciuna perfecta.
Barbatul r?se. Ar fi putut fi un alter-ego perfect pentru Jim. Era ?nalt, solid, cu pielea putin mai deschisa ca a lui, si aproape de aceeasi v?rsta. Avea un implant auditiv si o cicatrice fina pe obrazul drept, pe care o pastra probabil din cochetarie. O imobiliza cu o m?na, iar cu cealalta plimba lama cutitului pe g?tul ei.
- Oric?t ti-ar fi promis, e putin, r?se roscatul. ?ntotdeauna pretul pentru astfel de actiuni e mult prea mic, fiindca niciodata nu acopera si efectele ulterioare, uitarea nu e inclusa ?n pret... Nu sunt ?mercenar al Shariei? cum spun frumosii aia sclivisiti. Sunt un borfas ca toti ceilalti si-mi duc viata cum pot si eu.
Se considera vizat el, nu barbatul. Poate ca era mai important sau poate era doar plin de sine.
- Esti un spargator bun, dar un asasin prost.
- Pot ?nvata, zise Jay caut?nd cu disperare o cale de a se elibera si de a repune m?na pe arma. Confuzia era ?n favoarea ei, at?ta timp c?t nu exista un dusman bine definit caruia sa i se trimita parti din ea drept avertisment putea spera sa scape cu viata.
- Sa nu crezi ca e o meserie ca oricare alta, continua c?inele d?ndu-i ocol. Asta nu se ?nvata, asta se simte, se naste o data cu tine. Zici ca ai venit pentru bani? Gresit! Cine alege calea mortii pentru a c?stiga bani greseste. A ucide nu e un mod de ?mbogatire, e un mod de a trai. O faci din instinct, o faci din placere. Daca nu simti moartea alerg?nd ?n s?ngele tau, din stomac p?na ?n v?rful degetelor, daca nu simti frica odata cu victima, durerea odata cu victima, eliberarea odata cu victima, totul e ?n zadar. Nici macar n-are rost sa ?ncerci. A ucide ?nseamna a trai mai multe vieti concomitent, a te multiplica precum v?ntul si ploaia, precum Sharia. Trebuie sa ai curaj nebun si sa te temi nebuneste. Te-am simtit, tie nu-ti era frica. Nu poti gasi curaj daca nu ti-e frica, asa cum nu poti ucide pe cineva caruia nu-i e frica de moarte.
- Tie nu ti-e... frica?
- Mi-e frica de Sharia. Stramosii mei au venit din salbaticie sa traiasca alaturi de oameni. I-au ajutat sa defriseze paduri. I-au ajutat sa construiasca orase ?n deserturi. I-au ajutat sa ucida alte animale. I-au ajutat sa otraveasca pam?ntul si apele. Au ajutat oamenii sa se omoare ?ntre ei si s-au omor?t ?ntre ei pentru placerea oamenilor. Iar acum ma tem de razbunare. Ma tem de Sharia asa cum se tem oamenii.
- De Sharia ne temem toti...
Str?nsoarea slabise putin. Lama ?ncremenise la o distanta ceva mai mare de g?tul lui Jay, dar tot era riscanta o tentativa de evadare. Barbatul era puternic si probabil antrenat, iar c?inele filosof avea reflexele mult mai bune dec?t ale ei. Daca cei doi puneau actiunea ei pe seama extremistilor rasisti, ?i ram?nea o sansa spun?ndu-le adevarul. Ea era, la urma urmei, doar un executant, iar motivele pentru care cineva dorea moartea altcuiva ?i erau indiferente, at?ta timp c?t putea trage foloase din asta. Dar mai ales, at?ta timp c?t ram?nea ?n viata.
- Uite ce e, zise, eu nu am nimic cu nimeni. Habar n-am ce au altii cu voi. Nu cred ?n superioritatea oamenilor si nici nu consider speciile non-umane ?mercenari ai Shariei?. Am doar nevoie de bani si am apelat la... metoda asta.
Evita ?n ultimul moment sa pomeneasca de ?ultima solutie?. Pentru ea cei doi erau necunoscuti, dar ei ?si cunosteau dusmanii.
- Cum spui tu, fetito, si sunt chiar convins ca banii ?ti trebuie pentru un scop nobil! Numai ca ai dat-o ?n bara. N-o sa-ti primesti recompensa.
- Ghinion.
- Nu exista c?stiguri usoare, stii asta, nu? Nimeni nu primeste recompense pe degeaba...
C?inele roscat se pregati sa lanseze o noua tirada, dar se opri si ciuli urechile. De pe coridor se auzea un sopotit slab, si ?nainte ca ei sa se poata pune la adapost usa zbura si ?nauntru navalira doua namile ?narmate si cu fetele acoperite cu masti respiratorii, din cele care se folosesc ?n mediu acvatic. Unul din ei avea fixata, la nivelul ochilor, o camera de filmat. Jay ?ntelese imediat ca noii veniti nu reprezentau o sansa pentru ea, ci mai degraba moartea sigura. Cei doi venisera sa execute ?animalul?, ?mercenarul Shariei?, si nu intentionau sa lase ?n urma martori. Jay se afla acum de aceeasi parte a baricadei cu fosta sa tinta.
Mascatii ?ncepura sa traga, razele armelor lor matur?nd ?ntreaga camera, salteaua lua foc, una din ferestre crapa, iar Jay, ?n disperarea de a-si salva viata, se arunca spre fereastra crapata care din fericire ceda sub greutatea ei, si plonja ?n gol.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ovidiu bufnila
post Aug 20 2004, 07:02 AM
Post #23


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



Duminică, 8 august, ?ncep?nd cu ora 11.00, la Casa Municipală de Cultură, a avut loc o nouă şedinţă a Cenaclului de Arte Vizuale şi Literatură de Anticipaţie SFera.

Adrian Lica a citit un short-story, "Atingeri sensibile", lucrare care ?nseamă şi debutul publicistic al t?nărului brăilean. Fără a fi un text SF, "Atingeri sensibile" reliefează c?te ceva din sensibilitatea şi din valenţele artistice ale lui Lica.

Şedinţa de duminică a fost una a premierelor: Hristu Bordeianu a citit pentru prima oară la SFera. O schiţă fantastică, "Printre oamnei" şi o povestire science-fiction clasică, "Inelele lui Saturn", parte a unei trilogii a cărei acţiune este plasată ?ntr-un viitor ?ndepărtat ce aminteşte de viziunea lui Isaac Asimov.

?nt?lnirea cenacliştilor de la SFera s-a ?ncheiat cu "Revenntville", o povestire semnată şi lecturată de Gabriel Leonard S?rbu, autor cu care cititorii noştri s-au mai ?nt?lnit ?n această pagină. "Revenntville" este un text de factură horror, de mari dimensiuni, cu personaje şi atmosferă bine conturate.

continuare in:
http://www.imaginar.tk/


Marian Coman
Cenaclul Sfera
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ovidiu bufnila
post Aug 20 2004, 07:04 AM
Post #24


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



Stirile Topic Science Fiction/editia OBSERVATORULCULTURAL:

Amigos!
Pe site-ul excelentei edituri americane Tor Books puteti citi
incepind de azi-noapte o noua povestire semnata de Brian Herbert si
Kevin J. Anderson, a carei actiune e situata in universul Dune creat
de Frank Herbert, in perioada legendarului Jihad Butlerian. Asa cum
au facut in 2002 cu povestirea "Hunting Harkonnens", care deschidea
magistral ciclul "Legendelor Dunei" si in urma cu un an, cind "The
Whipping Mek" facea legatura intre primele volume ale acestuia, THE
BUTLERIAN JIHAD si THE MACHINE CRUSADE, noua povestire originala
intitulata "The Faces of a Martyr" e o punte intre THE MACHINE
CRUSADE si THE BATTLE OF CORRIN, cel din urma segment al trilogiei,
care urmeaza sa apara in cursul lunii august. La aceeasi adresa
puteti gasi citeva date despre autori si link-uri catre recenzii ale
cartilor trilogiei.
Va reamintesc ca, incepind din noiembrie 2004, romanele seriei Dune
scrise de Brian Herbert si Kevin J. Anderson pe baza insemnarilor lui
Frank Herbert, care completeaza magistral cele sase volume ale seriei
originale, vor aparea, la intervale de aproximativ 6 luni, la
Omnibooks. Cele doua cicluri inedite in romaneste, "Preludiul Dunei"
si "Legendele Dunei" vor fi precedate, in cursul acestei luni, de o
culegere din seria FICTIUNI (www.fictiuni.p5net.ro) avind drept
subiect universul Dune (vechile si noile romane deopotriva). Din
sumar: un eseu despre geneza universului Dune semnat de Frank
Herbert, articole de Norman Spinrad, Gerard Klein, Paul Di Filippo,
Dan Dobos, Catalin Badea-Gheracostea, etc. si interviuiri in
exclusivitate cu Brian Herbert si Kevin J. Anderson. Bonus: un extras
din CASA ATREIDES, primul volum din ciclul "Preludiul Dunei".
Doritorii pot comanda anticipat atit volumele celor doua cicluri, cit
si culegerea din seria FICTIUNI pe adresa editurii: Omnibooks SRL,
Str. G. V. Popescu Nr.7, 440021 Satu Mare, sau prin telefon:
0261715852 sau 0722345870 si e-mail omnibooks2001@yahoo.com. Abonatii seriei FICTIUNI vor primi culegerea imediat dupa iesirea de sub tipar, fara a mai fi nevoie de comenzi speciale.

Horia Nicola Ursu
editor
editura OMNIBOOKS
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ovidiu bufnila
post Aug 31 2004, 09:42 AM
Post #25


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



Topic Science Fiction Project anunta un concurs de proza SF. Premiul 200 de euro. Concursul cea mai frumoasa povestire SF se incheie in ziua de 4 august 2005. Povestirea trebuie sa fie publicata in forumul SF din www.itbox.ro si sa aiba intre 1000-1500 de cuvinte.

NOTA
Concursul e deschis oricarui navigator. Linkurile povestirilor
intrate in concurs vor fi postate in sectiunea speciala Concurs
Topic Science Fiction deschisa in baza de date e e-groupului:
http://finance.groups.yahoo.com/group/Topi...iction_Project/

REZULTATELE FINALE:
rezultatele finale vor fi comunicate dupa ziua de 4 septembrie 2005

Informatii si Inscriere in:
http://finance.groups.yahoo.com/group/Topi...iction_Project/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ovidiu bufnila
post Sep 1 2004, 08:34 AM
Post #26


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



Marela Bogarela 005

short story de
Ovidiu Bufnila

Marela Bogarela isi stranse aripile si privi de-a lungul marii. Marea de sticla fosnea din cand in cand cand ieseau sa rasufle un pic sirenele Mangoo. Marela Bogarela le facu sirenelor un semn de taina si sirenele deschisera inelul magnetic ce lega valurirea constelatiei.
- Crezi ca o sa vina? intreba nerabdator piticul Melfiore, tragandu-se de urechile lui clapauge.
- Vine, sopti Marela Bogarela sigura pe ea.
Avea o frunte luminoasa. Avea stea. Steaua clipea din cind in cand anuntand cate o valurire magica dincolo de orizontul nostru vizibil.
- Si daca nu vine? intreba piticul Melfiore facand o pirueta si fluturand palaria lui mare de pai, legata cu funda rosie.
- O sa vina, a promis atunci cand Marii Astronomi au despartit atomul de imaginea lui in oglinda, sopti Marela Bogarela cu ciuda.
- Eu nu as pune mana in foc! Stii ce usor e sa promiti? Credeam ca stii, credeam ca stii draga ca sacalii desertului i-au promis viata principelui Gostambore cand a cazut cometa Blao si nu s-au tinut de cuvant crezand ca vraciul princepelui chemase cometa sa puna capat experimentelor lor de mecanica cuantica si magica! Sa nu spui ca esti naiva, printeso!
Marela Bogarela nu era naiva. Valurise zeci de razboaie in spatiul cosmic, valurise istorii si popoare. Acum insa era pe deplin indragostita. Si cu dragostea nu e de glumit. Te valureste in toate directiile pana te lasa fara de suflare. Asta cu dragostea.
- Poate ca o sa vina, sopti piticul Melfiore simtind in campurile lui magnetice cat de hotarata era Marela Bogarela in asteptarea ei.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ben Ami
post Sep 1 2004, 08:53 AM
Post #27


Member
**

Group: Members
Posts: 51
Joined: 7-August 04
Member No.: 383



Primara Ovipară ? by Ben Ami

?- Eşti o scroafă ?mpuţită!?, ?mi spusese mama imediat după ce-i făcusem cunoştinţă cu noul meu prieten. Nu ştiu de ce am impresia că a fost unul dintre acele gesturi pe care nu e recomandat să le faci prea des. Cum putea fi at?t de m?ndră de mine? Ce făcusem ca să merit asta? Niciodată n-a putut suporta bărbaţii la costum şi cravată, spălaţi şi curaţi, cu unghiile ?ngrijite. De ce se răzg?ndise tocmai acum? ?nainte, c?nd spunea asta, credeam că-i doar o toană de-a ei, că nu vorbeşte serios. Fusesem nevoită să recunosc că trebuia să-mi pese mai mult, că fusesem o nesăbuită, o excentrică.
Robert era frumos, vecinii mei ?l priveau ca pe-o victimă, ?gigoloul mameluc? ziceau, şi se purtau ca atare. Prin urmare, mulţi dintre ei au regretat acest lucru. Acum ştiu ce-au simţit. Dar atunci mă luase valul, credeam că ?n braţele lui puternice sunt ocrotită, dorită, iubită. Spunea că nimic altceva nu-l interesează, iar eu ?l crezusem, cine m-ar fi putut condamna? Cine ar fi ştiut că ochii lui verzi vor schimba lumea mea, şi ?nţelesurile, şi rosturile toate?
Iartă-mă mamă! Nu ştiam că EI sunt at?t de perverşi, că universul lor este atat de INUMAN. C?nd ?l vedeam spăl?ndu-se pe dinţi mă cutremuram de indignare, c?nd ?i simţeam mirosurile ?ngrozitoare, ce ieşeau din sticluţele acelea micuţe din care ?şi pulveriza sub braţ - ohh! - mă cuprindeau chinurile, c?nd ?i mai zăream şi pielea capului printre firele de păr? mă ?ncolţea greaţa. Nu putea fi adulmecat. Nimic din EL nu era ?mpărtăşit celorlalţi, se păstra doar pentru sine. Era at?t de obscen! Poate ca asta a fost şi cauza pentru care - ce proastă am fost! - credeam că-i deosebit, că e unic. T?rziu, mult prea t?rziu, mi-am dat seama c?t de mult rău putea face cu ochii aceia verzi.
Acum, după ce tu m-ai părăsit pentru totdeauna, mi-am dat seama că Robert ?nlăcrimatul, fostul meu iubit, care privea negii tai fascinanţi cu blandeţea lui perversă şi nefirească, ţi-a grăbit sf?rşitul, şi nu damblaua care te ?nconjurase cu grija ei maternă ?n ultimul timp.
Aş vrea să ?nţelegi c?t de mult te iubesc, să-ţi descriu ?n amănunt cum ochii degeneratului - de care am fost orbită pentru o vreme - plutesc ?n propria sa vomă, cum s?ngele lui sc?rbos de roşu ?mi ?nmoaie ghearele. Ştiu c?t de mult ai vrea să ştii! Aveai at?t de multă dreptate, lumea lor a apus, obiceiurile lor nesănătoase spurcau Primara Ovipară. Lumea de m?ine.
Laptele celor cinci ţ?ţe ale mele vor umezii morm?ntul tău p?nă c?nd voi şti că m-ai iertat. G?ndul mă face să mă simt mai bine. O umezeală calduţă mi se prelinge ?n jos, pe piciorul din spate.


--------------------
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ben Ami
post Sep 4 2004, 01:08 PM
Post #28


Member
**

Group: Members
Posts: 51
Joined: 7-August 04
Member No.: 383



Două secunde şi-un scop - by Ben Ami

?Am să ţi-o trag peste botul ăla r?njit, de bestie criminală! O să-ţi doreşti să fii murit ?ncă din p?ntecul maică-ti?. Şi zic?ndu-i asta i-am smuls tubul de oxigen din gură, apoi am ?nconjurat cu privirea camera de spital, ?ncerc?nd să găsesc o pungă ?n care să-i păstrez măruntaiele. Cu tot cu storma.
Capul asistentei care păzise monstrul continua să se rostogolească pe podeaua vibratorie particip?nd la o scenă pe care, ?n fapt, o părăsise deja, de treizeci şi patru de secunde.
Pe coridorul de unde intrasem evenimentele se precipitau. Gaşca de umanoizi pe l?ngă care trecusem ?ncercau să-mi taie orice cale de ?ntoarcere, pregătindu-se să dea buzna ?năuntru. Cu membrul artah mi-am sprijinit lancea, cu cele trei de pe abdomen am imobilizat monstrul gajir, apoi una dintre ventuzele scapulare am aplicat-o peste z?mbetul sedat al bestiei. Şase secunde mai t?rziu măruntaiele gajirului ?mi musteau ?n guşă. P?nă la urmă mă g?ndisem că este cel mai sigur loc din lume. Doar un laser ar fi putut străbate plăcile mele cornoase.
C?nd se năpustiseră ?n cameră, ?ncerc?nd să se adapteze podelei vibratorii, mai mult de trei cincimi din corpul meu se afla ?n exteriorul clădirii. Doar unu virgulă trei secunde mai t?rziu acceleraţia gravitaţională mă salvase din calea bucăţilor incandescente ?mprăştiate ?n direcţia mea.
Şase nivele mai jos ratasem prima cale de salvare, iar surpriza m-a determinat să aleg podul ?ngust - de doar doi inchi - care lega spitalul de o clădire de locuinţe. Cea mai improbabilă cale de c?ştig.
Opt secunde ?nt?rziere! Trebuia neapărat să străbat un zid de plasticarst, la capătul unei curse de două sute de paşi. De partea cealaltă mă aştepta echipa de intervenţie.
Trec?nd de-a dreptul prin zid o lumină puternică mi s-a aprins ?n faţă şi lumea s-a răsturnat, devenind dintr-o dată cu mult mai neprietenoasă. Sperasem să nu se ?nt?mple aşa, ?mi dorisem să ajung la timp, ?nsă enzimele mele proteolitice ?şi acceleraseră procesul degradativ chiar ?n propia-mi guşă. Mai mult de trei sferturi din ?marfă? fusese compromisă. Adio bonus, la revedere plată, pa-pa timp de ?recondiţionare? ?ntr-o ?cuşcă? gajiră. Te pomeneşti şi că exact ?n timp ce aveam impresia că-s imobilizat, se cădea de acord asupra atomizării celei mai importante părţi din corpul meu. Pentru două secunde nenorocite.
Am uitat cine uitase o definiţie mai cuprinzătoare a ghinionului. Trei sute de copii superdotaţi vor răm?ne fără substanţele necesare dezvoltării unei bune viteze de coordonare, handicapaţi ca şi mine. Abia peste optzeci şi două de ?rotaţii? vom putea face rost de energia necesară deschiderii unei noi ?porţi?. Va trebui să găsim o altă soluţie, pentru că p?nă atunci gajirii vor fi evoluat, elimin?nd secvenţa de nucleotide care le formează storma, căruia ei ?i zic calcul. Puah!
C?ndva ?i vom izgoni, fie şi numai pentru că aglomeraţiei ?n care trăiesc ?i spun Niumehico.


--------------------
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ben Ami
post Sep 4 2004, 01:12 PM
Post #29


Member
**

Group: Members
Posts: 51
Joined: 7-August 04
Member No.: 383



Trinidad - by Ben Ami

- Ce spuneai că s-a ?nt?mplat cu atilaticenii? l-am ?ntrebat pe Primo imediat ce capsula s-a etanşeizat ?n spatele meu. Iar acesta, ?ntorc?ndu-se şi ignor?nd mesajele de pe ecran mă privi cu ocelii săi din c?teva mii de puncte de vedere. Colosule! Uitasem cum arată o cască hialină.
- Ce fel de ?ntrebare e asta? mă ?ntrebă, scoţ?nd oribilitatea de cască de pe faţă. ?Creierele-insectate? nu erau preferaţii italanienilor.
- Tu ai transmis, nu erai de veghe?
- Aha, păru Primo că-nţelege. Cea mai mediatizată ştire de la Marea Destindere ?ncoace.
- Şi Altceva? N-am bătut tot drumul asta pentru un ?aha?, cei de la ferma de creiere?
- Formata de creiere, mă ?ntrerupse el brusc. ?n ochii obosiţi ?ngrijorarea săpase crevase s?ngerii. M-am ?nfiorat.
- Cum vrei tu, dar te avertizez! Ferma e preocupată de orice informaţie strategică. C?ţi eram imediat după Destindere, 323? Fiecare naţiune cu propriile resurse, fiecare dezvolt?nd - alternativ - un alt viitor. C?ţi am rămas, 52?
- 51! ?ngăimă Primo, privindu-mă ţintă. Din vina cui? Colosul a dat, cine a luat? Spune-mi tu!
- Trinidad,? cel mai bun c?ştigă.
- C?ştigă! zise el, cu privirea pierdută ?n ecranul suprasaturat de imagini. Cu ce au greşit boliviarii, havelienii, ioanizii, şi at?ţia alţii, iar acum atilaticenii? ?ntrebarea lui conta. ?n mai puţin de două sute de ani Trinidad ajunse cea mai hulită progresiune implementată de către ancestrali ?n genele umanităţii. Acelaşi spaţiu, mai multe realităţi. Destindere, Colos şi Altceva, ?mpreună form?nd Trinidad.
- La fiecare accident Altceva a fost de vină. Tatăl Colosului! Acelaşi pretext fanatico-religios, presiuni inimaginabile asupra Porţilor, pretexte de intervenţie. Eşecuri.
- Da!, părea că z?mbeşte pentru prima oară Primo. ?nsă şi de această dată Porţile au ?mpiedicat Invazia. C?t de puţin au ?nţeles! adăugă el, ?nainte să-şi monteze casca pe faţă.
Famigliile din Italania ştiau că scopul Fermei papale este pre?nt?mpinarea unui Altceva. ?Creierele-insectate? colectau informaţii, Ferma le utiliza ?n experimente cu implicaţii niciodată dezvăluite. ?Supravieţuim şi doar asta contează?, voi anunţa famigliile, convins fiind de extincţia atilaticenilor.
I-am cerut lui Primo ultimele date. Nu-i revelase nimeni adevărata sa origine, inserţia genelor ?receptive?? Timp de trei minute l-am privit ?n tăcere, ?nsă el făcuse infarct imediat după al doilea. Previzibil.
Deşi ştiam ce aveam să văd, i-am scos casca hialină şi mi-am montat-o. Muzicalitatea şi versurile straniei Gloomy Sunday au ?ncercat să erodeze fundamentul meu ereditar. Un Altceva instantaneu. ?nsă eu nu eram Primo, nu purtam genele unui anume Rezs? Seress, nu eram sinucigaş.
Ideile Fermei papale sunt pur şi simplu perfecte.
Urmează romanistanii? ?nsă, asta mai t?rziu. Deocamdată nu-mi pot scoate din minte rictusul lui Primo. Şi muzica aceea?

?it is autumn and the leaves are falling, all love has died on earth
the wind is weeping with sorrowful tears, my heart will never hope for a new spring again
my tears and my sorrows are all in vain, people are heartless, greedy and wicked
love has died!
the world has come to its end, hope has ceased to have meaning
cities are being wiped out, shrapnel is making music
meadows are coloured red with human blood
there are dead people on the streets everywhere, I will say another quiet prayer
people are sinners, lord, they make mistakes...
the world has ended!?


--------------------
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ben Ami
post Sep 10 2004, 01:41 PM
Post #30


Member
**

Group: Members
Posts: 51
Joined: 7-August 04
Member No.: 383



Răsplata by Ben Ami

Mă ?ntorc şi lovesc. Pumnul zdrobeşte maxilarul adversarului meu, care cade, se rostogoleşte pe spate şi zv?cneşte din membrele inferioare pentru o ultimă dată, leşin?nd. Răsuflu din greu, dar cu uşurare, mai mult ?ncerc?nd dec?t reuşind să-mi recapăt stăp?nirea de sine. A fost greu, ba nu, a fost foarte greu! Parcă mai greu cu fiecare luptă, cu fiecare efort dozat ? mereu un efort dozat ? amintindu-mi de următoarea confruntare, de fiecare dată mai aproape de ultima dată.
Genunchii ?mi tremură, o d?ră de s?nge mi se prelinge pe g?tul ?ncă ?ncordat, ?nsă mai găsesc resurse să z?mbesc, să le fac pe plac, să le merit banii investiţi ?n mine, maşinăria care nu dă greş, cel mai puternic om. Ce ştiu ei despre imposibilitatea mea de a urina, c?ţi dintre ei au nevoie de o lumină aprinsă de fiecare dată c?nd ?ncearcă să adoarmă şi monştrii nemaipomeniţi ?şi ?ncep p?nda, urmărirea, goana. Cine a aflat valoarea pulsului cu care reuşesc ?n cele din urmă să ies din coşmar? De ce le-ar păsa?
Cu capul ?n palme, singur ?n imensul vestiar de lux pe care mi l-au pus la dispoziţie, insensibil la zarva de afară reuşesc totuşi să-mi simt antrenorul intr?nd. Cu coada ochiului i-am urmărit paşii uşori şi sprinteni pentru un om de etatea lui. Ce se va alege de mine c?nd voi fi la fel de bătr?n? Cine mă va aştepta la fel de naiv, de ?ntrebător, de nerăbdător? Se opreşte ?ntr-un loc.
Ridic bărbia din podea şi-l privesc direct ?n ochi, aştept?ndu-i reproşurile, temerile pentru viitoarea confruntare, pregătirea psihologică a momentului c?nd voi fi doar eu şi adrenalina consumată cu cumpătare, doar eu şi umorile corpului meu, adversarul nefiind dec?t ţinta finală a tuturor traiectoriilor palmelor, pumnilor, coatelor, genunchilor şi tălpilor mele bine coordonate.
Privindu-l de la distanţa de cincisprezece paşi abia după c?teva minute reuşesc să şoptesc?
- Ce tratament de recuperare trebuie să urmez de data aceasta? Meloterapie? Ultrasunete? Diadinamice? ?l văd cum dă din cap ?n semn că nu. ?mpachetări? Ionizări negative? Masaj termic? Privirea sa nu lăsă loc de interpretări, creierul ?ncepe să-mi lucreze febril. Crioterapie? Electrostimulare? Acupunctură? Hidrokinetoterapie? ?ncerc eu să-mi amintesc panicat, ?n timp ce el ?ncepe să z?mbească. De acolo, de departe, parcă din ce ?n ce mai departe.
Un calm nefireasc ?mi cuprinde corpul, o descărcare infernală de adrenalină mă ajută să străbat - ?n mai puţin de o secundă - distanţa care ne separă. Abia apuc să-i zăresc ?nceputul de uimire pe faţa bătr?nă şi zb?rcită de timp.
C?nd degetele mele ?i cuprind g?tul, prin minte ?mi trec: amfetamină, propilhexedrină, amfepramonă, stricnină, clorfentermină, pipradol, efedrină, mesocarb, metilfenidat, pentetrazol?
?n timp ce faţa sa ?ncepe să capete o culoare cianotică, muşchii mei transpiră: bolasteron, metenolon, metiltestosteron, nandrolon, stanazolol, oxandrolon?
C?nd ?mi şopteşte ultimele cuvinte, ?mi aduc aminte despre: anevrisme, scolioză, microfisuri vertebrale, ectopie testiculară, miopatie, ptoză palpebrală, nefrocalcinoză, enurezis?

A ştiut dintotdeauna că asta urma să se ?nt?mple. Nu mai eram naiv, ?ntrebător, ori nerăbdător. Handicapaţii nu ştiu să iubească! Eram cel pe care-l modelase după sufletul şi ambiţiile sale. ?mi şoptise clar răsplata noastră? ?- Campionul lu? tata!?


--------------------
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ben Ami
post Sep 23 2004, 10:32 AM
Post #31


Member
**

Group: Members
Posts: 51
Joined: 7-August 04
Member No.: 383



Dragi prieteni,


Trăim ?ntr-un stat ?n care cultura, mai ales atunci c?nd este practicată ?n afara cercurilor puterii, e considerată a fi, ?n cel mai bun caz, lipsită de importanţă, un soi de hobby pentru ciudaţi, sau chiar subversivă, o activitate ?nvecinată cu terorismul, care trebuie numaidec?t st?rpită. ?n acest domeniu, subvenţiile de stat se ?mpart pe baza de cumetrii sau de criterii politice. Ministerul de resort, de pildă, risipeşte sume enorme pe reeditări ale "C?ntării Rom?niei", aşezate sub semnul "Anului Ştefan cel Mare şi Sf?nt", bune prilejuri pentru campania electorală a partidului de guvernăm?nt. Sponsorizările, deloc stimulate de o legislaţie g?ndită cu fesele de legislaturi succesive de parlamentari lipsiţi de orice alt organ de g?ndire, se ?ndreaptă, c?te s?nt, spre diverse asociaţii sportive. Fotbalul e mai important dec?t litera scrisă. Situaţia devine şi mai dramatică ?n cazul ariilor considerate "marginale" ale culturii. Marile edituri, galeriile de artă, media de toate tipurile ignoră cu desăvirşire potenţialul prezent ?n operele unor creatori de valoare, care, spre ghinionul lor, au ales să se desfăşoare ?n spaţiul artelor imaginaţiei (science fiction şi fantastic).

?n aceste condiţii, a devenit imperios necesară ?ntemeierea unei structuri de tip sindical, care să apere şi să promoveze interesele creatorilor (scriitori, traducători, redactori, etc.)

Există c?teva organizaţii ale pasionaţilor acestor genuri. La ce bun incă una? Dar. ARSFan-ul, cea mai serioasă dintre acestea, a intrat ?n hibernare, ori poate chiar s-a desfiintat. FNTSF-ul a devenit un soi de parohie personală a unui grup de indivizi mai mult sau mai puţin onorabili, care se manifestă doar atunci c?nd, printr-o minune, e rost de vreo subvenţie sau de-o excursie pe la manifestări internaţionale. Pe de altă parte, ambele structuri menţionate s?nt organizaţii de masă, destinate ?n egala măsura fanilor şi profesioniştilor. ?n fine, ProConSF, trimbiţată drept o "asociaţie a profesioniştilor", n-a avut niciodată iniţiative vizibile. Scriitorii şi artiştii au rămas, ?n ciuda existenţei acestei organizaţii, la fel de vulnerabili in faţa editorilor veroşi şi a ignoranţei unui public needucat. ?n urmă cu un an şi jumătate, o tentativă de asociere a profesioniştilor artelor imaginaţiei, mediată pe una din listele de discuţii, a rămas fără ecou.

Iată de ce, impulsionaţi de această stare de fapt, am luat iniţiativa constituirii Asociaţiei pentru Literatura şi Artele Imaginaţiei - Rom?nia (ALAIR), care va regrupa profesioniştii (şi aspiranţii la acest statut) din domeniul literaturii şi artelor F & SF. Modelele asumate ale acestei structuri vor fi organizaţiile similare din ţările cu tradiţii ?n acest domeniu: SFWA (Science Fiction and Fantasy Writers of America), BSFA (British Science Fiction Association), Association Infini (Franta şi ţările francofone).

ALAIR nu intenţionează să fie o organizaţie de masă. Nu va regrupa fani, ci exclusiv indivizi care produc: scriitori, traducători, jurnalişti, editori, artişti (din domeniul artelor vizuale, al ilustraţiei de carte şi al benzii desenate).

?n perspectivă, ALAIR va oferi membrilor săi consiliere juridică pentru contractele cu editurile, reprezentare ?n străinătate, medierea conflictelor dintre autori şi editori (printr-un arbitraj gen Camera de Comerţ) şi, ?n măsura existenţei unui suport financiar adecvat, ajutoare ?n cazuri extreme (spitalizare, decese, etc.)

Vor exista, de asemenea, scopuri productive: ALAIR va acorda periodic premii (?n genul premiilor Nebula, care, spre deosebire de Hugo şi de premiile RomCon, s?nt votate de profesionişti), va asigura jurizarea unui concurs pentru debut ?n volum şi finanţarea publicării volumului ?n cauză, va edita un buletin semestrial şi antologii care să "dea seamă" despre evoluţia genurilor la noi şi aiurea. Activitatea editorială se va desfăşura sub sigla proprie sau ?n colaborare cu editurile.

ALAIR va participa ca entitate distinctă la convenţiile naţionale şi internaţionale, folosind acest prilej pentru a promova creaţia membrilor săi. Reprezentanţii asociaţiei la aceste reuniuni vor fi selectaţi pe baza votului membrilor.

Pe termen mediu, ALAIR işi propune instituirea unei burse anuale de creaţie, menită să asigure independenţa financiară a beneficiarului pe un anumit termen, astfel ?nc?t acesta să ?şi poată consacra integral energia proiectului ?n cauză, fără a depinde de tracasările traiului de zi cu zi.

ALAIR va pune bazele unei biblioteci naţionale de gen, la care toţi membrii vor avea acces gratuit, catalogul acesteia fiind disponibil online, iar consultarea lucrărilor se va putea face inclusiv prin poştă. Pentru constituirea fondului de carte şi publicaţii, biblioteca ALAIR va face apel la organizaţii similare din străinătate.

Sursele de finanţare ale asociaţiei vor fi multiple: cotizaţii, subvenţii, sponsorizări, v?nzarea propriilor publicaţii. ?n cele ce urmează, vom detalia acest aspect. Cotizaţii: o sumă fixă anuală (500.000 lei ?n cazul plăţii integrale, 600.000 lei ?n cazul plăţii ?n două rate semestriale, 800.000 lei ?n cazul plăţii ?n patru rate trimestriale). Sponsorizări: membrii care vor atrage sponsori vor avea drept de veto ?n privinţa utilizării fondurilor astfel obţinute. Acelaşi lucru este valabil şi ?n privinţa subvenţiilor. Publicaţiile proprii vor fi oferite gratuit membrilor şi v?ndute publicului larg; de asemenea, asociaţia va edita diverse publicaţii ?n colaborare cu edituri de prestigiu (acestea vor fi disponibile pentru membri la preţuri reduse), fondurile obţinute prin comercializarea publicaţiilor vor contribui la creşterea rezervelor financiare ale ALAIR. De administrarea acestor fonduri vor răspunde membrii grupului de lucru al Asociaţiei, organism de conducere ales pe baza voturilor membrilor, care va cuprinde un preşedinte, un vice-preşedinte executiv şi un secretar-trezorier.

Acestea ar fi c?teva dintre obiectivele pe care ALAIR şi le propune, pe termen scurt şi mediu. Vă invităm să ne ajutaţi să le ducem la ?ndeplinire. Pentru mai multe detalii despre cum (şi dacă) poţi să devii membru ?n ALAIR contactează grupul fondator la următoarele coordonate:

Grupul de iniţiativă ALAIR

Str. G. V. Popescu Nr.7; 440021 Satu Mare; tel. 0261-715852 sau 0721-345870; alair2004@lycos.com


Vă aşteptăm alături de noi. Cu urari de bine, grupul de iniţiativă ALAIR:


Horia Nicola Ursu, Michael Haulică, Lucian-Dragoş Bogdan, Matei Donea, Mihai Dan Pavelescu, Bogdan-Tudor Bucheru, Ana Veronica Mircea, Cătălin Sandu, Silviu Genescu, Ovidiu Bufnilă, Marian Coman, Ana-Maria Negrilă, Dan Popescu, Dan Rădulescu, Mircea Opriţă


--------------------
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ben Ami
post Oct 14 2004, 01:11 AM
Post #32


Member
**

Group: Members
Posts: 51
Joined: 7-August 04
Member No.: 383



Eternitate
by Ben Ami


Cine mai ştie c?nd, pe un promontoriu al minciunii, Lapida ? sclava rătăcirilor putea fantasma milioane de creduli, şi reuşea să deranjeze cu pricinile sale cerebrale gerontocraţia mass-mediei din frumosul Olimp, adică exact acolo unde se pun la cale trădările lumii moderne.
Privind-o prin ochii marelui preot al văzduhului puteai zice că-i cea mai fericită creatură din lume, că viaţa nu-i numai ură, ori batjocură, că nisipul aproape sticlos de at?ta căldură de fapt ?i răcoreşte nu-i p?rjoleşte tălpile.
?nconjurată de noianul de g?nduri ce nu-i dădeau pace, cu pruncul bine protejat de boarea de v?nt uscat la pieptul ei generos, părea mulţumită.
Apa bolborosea ?n f?nt?ni din cauza secetei. Fiinţele Domnului ?şi fulgurau veşmintele ?ntr-o trecere c?t mai nevăzută de m?nia zeului arşiţei. Destul de des, c?te o umbră de răcoare ?şi ?ncerca puterile cu vreo spinare de călător, ?nfior?nd pielea uscată, ori reuşind să aducă mulţumire pruncului abia născut şi oprindu-i pl?nsetul, ori mulţumindu-i ochii ?nroşiţi de pl?ns şi de pofta laptelui matern, niciodată ostoită p?nă la capăt.
Un phoenix măiastru săgetează văzduhul ?nspre perechea sa uitată pe o coamă de munte. Impasibilă la bucuria sclavei, pasărea abia dacă făcu o clipă de umbră. Trăia zborul la intensitatea la care ar fi putut aştepta o veşnicie ca ceva să se ?nt?mple, şi altceva s-o trezească din amorţirea amintirilor perechii sale, alături de care nu mai fusese demult.
- Pasăre sf?ntă, o ?ntrebare frumoasă, ?ndrăzneşte Lapida alerg?nd cinci paşi ?n urma phoenixului. Aerul se ?ncinge dintr-o dată ?n jurul buzelor mamei, s?nii tresaltă şi dor, copilul sc?nceşte prin somn oprind femeia din mers, ?ntorc?ndu-i atenţia degrabă la el.
Măiastra-i acum departe.
Lapida scoate un s?n nefiresc de alb şi lăptos dintre veşminte, ?l pune-ntre buzele copilului şi stoarce uşor. Picături de nectar ?nmoaie buzele mici, ochişorii se str?ng de plăcere. Abia apoi.
De departe aude, zăreşte şi vede cum trece o cămilă purt?nd un Erou cu fruntea-nroşită de soarele gol. Pruncul sur?de, sclava acoperă s?nul şi z?mbeşte amar ?n urma trecerii lui, observ?nd apropierea Caravanei Amăgirilor. Ghiceşte că-i ea după zarva iscată. Au alămuri strălucitoare, şi tamburine şi coarne de argint care ţipă muzici bizare, şi strigători, şi saltimbaci, şi clovni au cu ei. Femeia se teme şi pruncul deschide ochi, m?nuţele-i se agită. Ar vrea să se ascundă sclava, dar unde?
Saltimbancul agită un clopoţel şi strecoară o monedă ?n turbanul copilului. Clovnul născut ?n eprubetă lasă potirul cu agheazmă la picioarele Lapidei. Omul-tigru e mai gălăgios şi trezeşte copilul sclavei c?nd strecoară ?n veşmintele lui o furculiţă de aur furată din palatul lui Genedis Han. Ghicitoarea se pune ?n genunchi şi-i sărută gleznele umflate de mers, făc?nd scăpat un inel de platină l?ngă potirul clovnului. Ea r?de şi se ?ndepărtează. Lapida oftează. Pruncul se uşurează ?n somn pe poalele ei prăfuite. Soarele ?şi ia rolul ?n serios şi usucă udul pruncului. E din nou ca ?nainte.
Acum sclava ştie că ea e sortita, darurile LOR sunt lucruri de adio. Odată luase parte la jocuri de societate, fusese vie şi plină de nuri pentru golanii aristrocraţi. Dorită şi adulată de bătr?nii conducători ai Olimpului. Cuvintele lor clădeau visele tuturor, ?nt?lnirile dădeau speranţă, poveştile treceau din m?nă ?n m?nă. Familia şi pruncii ?nsemnau tot ceea ce era mai de preţ. Acum, ?n loc de g?nduri bune, doar lucruri şi bani, şi cuvinte ?mprăştiate-n mulţime, şi ură, şi răutate, şi interese meschine uitate pe papirusuri scumpe ?ntre găşti de experţi.
P?nă c?nd daruri false, cuvinte mincinoase şi glorii furate de la zei? P?nă c?nd? grăi ?n faţa pruncului adormit războinica mamă.
Femeia ?ncepu să c?nte ?ncetişor şi aerul prinse a vibra ?n jurul ei. Vocea sa cristalină străbătea pustiul şi aduna forţa particulelor de nisip, ordon?ndu-le, cre?nd ceva nemaivăzut p?nă atunci. Spaţiul se contorsionă parcă ?ntr-un ultim spasm gigantic. Saltimbancului ?i fugi nisipul de sub picioare şi căzu. Cămilele se prăbuşiră. Clovnul ?şi făcu cruce şi ghicitoarea scuipă ?n s?n. Ştia că ?ncepuse.
C?ntecul se transformă ?n vuiet, un val enorm de nisip izbi porţile Olimpului. Spulber?ndu-le. Plebea urlă de frică. Pe străzi doar panică şi teroare pură. Menestrelii imperiali se sinuciseră. Familia imperială ?nnebunise. Apoi totul se stinse de la sine, şi vremurile deveniră iarăşi ceea ce fuseseră odată. ?nsă, pruncul murise de spaimă, iar mama sa de sforţare.
?ndepărt?ndu-se, Eroul şi Phoenixul g?ndesc, ?n aceeaşi clipă, că şi oamenii au momentele lor de glorie, pentru că zeii şi sclavii, ?n Eternitate, coincid.


--------------------
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ben Ami
post Oct 19 2004, 12:22 PM
Post #33


Member
**

Group: Members
Posts: 51
Joined: 7-August 04
Member No.: 383



Science Fictionul romanesc, mai precis www.romaniasf.ro a fost amenintata (deocamdata subtil) de o forma noua de manifestare a inteligentei... un atac discret, insa "la obiect". Grupul (presupunem - justificand dupa mesaj) poate incerca sa transmita "mai multe" daca nu ar fi atat de laconic. Intotdeauna a putut fi gasita o "cale de mijloc", un dialog amiabil, o bere rece. Se pare ca s-a trecut prea usor peste acesti "pasi". Ce-i de facut? Atac impotriva science fictionului... in general, sau doar asupra celui romanesc... in particular? Copii care se joaca, sau o "umbra omnipotenta"? Hazard sau intentie?...


--------------------
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
dan-marius
post Oct 25 2004, 11:45 AM
Post #34


Member
**

Group: Members
Posts: 37
Joined: 19-October 04
From: Oradea, Romania
Member No.: 488



RomaniaSF Online se actualizeaza...

De astazi, 25 octombrie, ora 16.00
RomaniaSF Online devine, timp de 2 saptamani,
FantasyWorld Romania. Dupa aceasta data, Portalul Comunitatii Fantasy din Romania va fi prezent la adresa www.fantasy.anticipatia.ro

Ne cerem scuze pentru eventualul disconfort.

Starting today, October 25th, 16.00PM (RH)
RomaniaSF Online
becomes, for 2 weeks,
FantasyWorld Romania.
After this date, you will find our Fantasy Section at
www.fantasy.anticipatia.ro.

We apologize for any inconvenience!


--------------------
"Cu capatul arcurilor, trec?nd,
razboinicii
m?ng?ie roua..."

Yosa Buson (1715 - 1783)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
RobocopdinJazzon...
post Oct 30 2004, 08:04 AM
Post #35


Member
**

Group: Members
Posts: 21
Joined: 29-October 04
From: Jazzonia
Member No.: 516



Sal' Ben Ami! Omule, zi si mie de ce Zeii tre' sa fie maturi? Ai scris un text OK da' vreau sa stiu de ce zeii tre' sa creasca asa ca voi, oameniiiiiiii din carnita si oscioareeee!
8)

[quote="Ben Ami"]D(o)ar ZEI!
by Ben Ami


?Tu iartă...
Lasă-l să curgă ?n mine şi scaldă...
Scaldă-mi tot trupul ?n violetul sentimentelor tale,
Cu roşii sc?ntei, pe buze aprinde-mi dulcea Culoare,
Str?nge-te ?n juru-mi... cu albastra-ţi Lumină
Ca Sufletul meu ?n ad?ncul Zeiţei să vină!?
..................


--------------------
Timpul Imaginilor este in mod sigur valurit.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ben Ami
post Oct 30 2004, 09:26 AM
Post #36


Member
**

Group: Members
Posts: 51
Joined: 7-August 04
Member No.: 383



RobocopdinJazzonia said: "Sal' Ben Ami! Omule, zi si mie de ce Zeii tre' sa fie maturi? Ai scris un text OK da' vreau sa stiu de ce zeii tre' sa creasca asa ca voi, oameniiiiiiii din carnita si oscioareeee!"

pai... aripile au nevoie de un suport organic, nu?


--------------------
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
dan-marius
post Nov 2 2004, 10:39 AM
Post #37


Member
**

Group: Members
Posts: 37
Joined: 19-October 04
From: Oradea, Romania
Member No.: 488



(Ben Ami)
RobocopdinJazzonia said: "Sal' Ben Ami! Omule, zi si mie de ce Zeii tre' sa fie maturi? Ai scris un text OK da' vreau sa stiu de ce zeii tre' sa creasca asa ca voi, oameniiiiiiii din carnita si oscioareeee!"

pai... aripile au nevoie de un suport organic, nu?


De ce organic? E obligatoriu?


--------------------
"Cu capatul arcurilor, trec?nd,
razboinicii
m?ng?ie roua..."

Yosa Buson (1715 - 1783)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ben Ami
post Nov 2 2004, 11:25 AM
Post #38


Member
**

Group: Members
Posts: 51
Joined: 7-August 04
Member No.: 383



(dan-marius)
(Ben Ami)
RobocopdinJazzonia said: "Sal' Ben Ami! Omule, zi si mie de ce Zeii tre' sa fie maturi? Ai scris un text OK da' vreau sa stiu de ce zeii tre' sa creasca asa ca voi, oameniiiiiiii din carnita si oscioareeee!"

pai... aripile au nevoie de un suport organic, nu?


De ce organic? E obligatoriu?

este?


--------------------
"Oamenii nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi" <Lessing>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
dan-marius
post Nov 2 2004, 01:01 PM
Post #39


Member
**

Group: Members
Posts: 37
Joined: 19-October 04
From: Oradea, Romania
Member No.: 488



(Ben Ami)
(dan-marius)
(Ben Ami)
RobocopdinJazzonia said: "Sal' Ben Ami! Omule, zi si mie de ce Zeii tre' sa fie maturi? Ai scris un text OK da' vreau sa stiu de ce zeii tre' sa creasca asa ca voi, oameniiiiiiii din carnita si oscioareeee!"

pai... aripile au nevoie de un suport organic, nu?


De ce organic? E obligatoriu?

este?


Din punctul meu de vedere nu. (IMG:/biggrin.gif)


--------------------
"Cu capatul arcurilor, trec?nd,
razboinicii
m?ng?ie roua..."

Yosa Buson (1715 - 1783)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ovidiu bufnila
post Nov 9 2004, 07:55 AM
Post #40


Member
**

Group: Members
Posts: 237
Joined: 28-January 04
Member No.: 156



Si daca aripile sunt FIINTELE de fapt? Cum ai dezvolta scenariul, Ben Ami? Cum s-ar multiplica instructiunile tale de imagine?
8)
Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
fondatorul Codului de Imagine I.C.A.N.

(Ben Ami)
RobocopdinJazzonia said: "Sal' Ben Ami! Omule, zi si mie de ce Zeii tre' sa fie maturi? Ai scris un text OK da' vreau sa stiu de ce zeii tre' sa creasca asa ca voi, oameniiiiiiii din carnita si oscioareeee!"

pai... aripile au nevoie de un suport organic, nu?
Go to the top of the page
 
+Quote Post



4 Pages V  < 1 2 3 4 >
Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



RSS Lo-Fi Version Time is now: 18th November 2019 - 09:51 AM