VALENTE MEDII...poezii de Mihai LEONTE Options

[Mihai LEONTE]

AMINTIRE

Din macadamul dur, împrăştiat
Mi-am adunat gândirea,
Uitându-mă la tine-nfiorat
Mi-am regăsit iubirea.

Dar oare cât te-am căutat
În lumea asta infinită,
Poate că nici nu am visat
Că te voi găsi iubită!

Cuvintele frumoase se adună
Iar buzele se caută-nsetate,
În suflet e veşnică furtună
Şi trupurile sfârşesc îmbrăţişate.

Tu eşti icoana minunată
Pe care o privesc pios,
De frumuseţe aureolată
Te înconjoară gândul meu sfios.

[Mihai LEONTE]

DOAR TU ŞTII!

Doar tu ştii ca să desfaci
Misterul tainic al iubirii,
De aceea, sincer, îmi şi placi
Aşa cum îţi plac ţie trandafirii.

Din îmbrăţişarea ta nu vreau să scap
E prea fierbinte şi plăcută,
Vreau să iau viaţa de la cap
Pe o nouă cale, nebătută.

Sărutul tău să-mi fie leac
Ca bolile să nu m-atingă,
Dar ce magie să mai fac
Iubirea mea să nu se stingă?

Mergând prin viaţă în acelaşi pas
Prin dragoste să fim uniţi,
De-a lungul anilor ce ne-au rămas
Să fim mereu nedespărţiţi.

[Mihai LEONTE]

ÎNTR-O ZI . . .

Voi muri extrem de fericit
Dacă voi şti că cineva,
Fiind dincoace de mormânt
Va mai privi la crucea mea.

Da, muritorule de rând
Am fost cândva şi eu un om,
Prin viaţă am trecut cântând
Sădind ici acolo câte un pom.

Uită-te în jurul tău
Şi fă ce crezi că-i bine,
Căci plină e lumea de rău
Doar ce e bun rămâne.

[Mihai LEONTE]

TRANDAFIRII TOŢI DIN LUME. . .

Trandafirii toţi din lume
Am să-i adun încet, încet,
Văzându-te ei îţi vor spune
Cuvinte-n şoaptă şi discret.

Cei cu roşiile petale
Simbolul veşnic al iubirii,
Vor fi în gândurile tale
Prin însăşi trandafirii.

Sunt trandafiri ce se agaţă
Căutându-şi un zenit,
Cu dorinţă veşnică de viaţă
Spre-nălţimi, spre infinit.

Nu vreau în juru-mi un suport
Mă ridic treaptă cu treaptă,
Să mă mişc mai dezinvolt
Căci viitorul mă aşteaptă.

Cum! Nu ştii ce-i viitorul?
Este primăvara care vine,
Prin care nouă CREATORUL,
Ne-a trimis ziua de mâine.

[Mihai LEONTE]

FILOSOFÂND

Universul nu sunt eu
Nici nu-mi pot imagina,
Că undeva versul meu
Vreun ritm va accelera.

Nici că inimi va frânge
Sau că va schimba ceva,
Doar când ochii-mi vor plânge
Tu vei apărea din nou undeva.

Asemenea unui meteorit
Sau vreunei comete stinghere,
Chiar dacă voi fi necăjit
Voi găsi încă destule repere.

1964

[Mihai LEONTE]

LASĂ-MĂ!

acrostih

Lasă-mă aşa cum sunt
Evaziv sau poate imperfect,
O rădăcină să mă lege de pământ
Nu vreau în viaţă ceva mai concret,
Te rog nu încerca să mă reduci
Erori în suflet să-mi produci.

Mai mult vei pierde, sau contrar
Inima-mi va pulsa mai rar,
Haotice gânduri vei schimba
Alte căi precise nu vei stabili,
Irosite sentimente vei accelera
Lungi clipe fericite vei părăsi.

1964

[Mihai LEONTE]

POVEŞTI . . .

De o vreme lungă-ncoace
Mulţi ne spun mereu poveşti,
Ne sucesc, mintea ne-ntoarce
Mai ceva ca la Ploieşti.

Ne ameţesc cu Ordonanţe
Pline de încurcături,
Şi având doar rezonanţe
În celebre semnături.

Nu mai ştim de nici o lege
Înconjuraţi doar de fantasme,
Mintea nu le înţelege
Care-n fond sunt nişte basme.

[Mihai LEONTE]

ÎŢI SIMT LIPSA . . .

Îţi simt lipsa scumpă fiinţă
Te caut cu gândul în jur,
În aerul de munte, pur
Pe vârfuri de brazi îţi jur
CREDINŢĂ.

Nu-ţi cer nimic înalt
Dar ce-aş putea să-ţi cer?
Văd printre nori un petic de cer.
Lumina vine, o prefer
NU ÎN NEANT.

Dăruieşte-mi din inima ta
O parte oricât de restrânsă,
Nu vreau să fii cu faţa plânsă
Pe faţa-ţi să o văd răsfrântă
FERICIREA

1965

[Mihai LEONTE]

FĂRĂ SFIICIUNE . . .

Tu nu mă priveşti sfioasă
Să cred că o faci anume?
Poate ai multe a-mi spune
De aceea nici nu-ţi pasă.

Sigur nu te păzeşti de lume
Se poate asta, însă lasă,
Să vedem ce-o să mai iasă
Din această chestiune.

Nu ai rămas nicicum sfioasă
Să ştiu de ce? Nu îmi vei spune,
Fără a fi răutăcioasă.

Tu ai în suflet gânduri bune
Stând la tine liniştită-n casă
Uitând de clipele comune.

[Mihai LEONTE]

ICOANĂ ÎN LUMINĂ . . .

Icoană făcătoare de minuni
Ia-mă în a ta oblăduire,
Sub a ta cupolă să aduni
Ce e mai frumos într-o iubire.

Lumină, tu să fi cu mine,
Să-mi arăţi o cale-n viitor,
Astfel, în inimă cu tine,
S-ar putea să fiu nemuritor.

Acelaşi lucru îl doresc şi eu,
Să fi tu veşnică, divină,
Te însoţească gândul meu,
Cu o aureolă de lumină.

Sunt credincios ca orişicare
Cei care călătorim prin lume,
Dar uit de totul şi-n uitare
Mă cufund adeseori în rugăciune.

Aş pleca cu tine-n lume
Zice un cântec ţigănesc,
Dar aş vrea să ştiu anume
Unde oare mă opresc?

[Mihai LEONTE]

MĂRGELELE ŞIRAG . . .

Dublul mărgelelor şirag
M-a făcut să-mi placi atât,
Căci am uitat de al tău drag
Că viaţa are un sfârşit.

A mai fost o întâmplare
Cu un sărut nevinovat,
Aducând în suflet alinare
Ca un fior de neuitat.

Niciodată rău nu-ţi pară
A fost ce-a fost atunci,
Sau mai veni-vor zile iară
Cu alte vremuri dulci.

Nu ştiu ce o să vină?
Îmi amintesc ce a fost,
Tu vei rămâne tot divină
În al vieţii mele rost.

[Mihai LEONTE]

VISURI

Micuţule care te joci în pace
Pe aleile înverzite ale parcului,
Bomboana ce ţi-o dă mămica,
Îţi place precum plantelor
Ploaia şi soarele.

Dar visurile tale imprecise
Aleargă libere, în voie
Spre tărâmuri încă ne concise
Doar sunt şi ele numai vise.

1963

[Mihai LEONTE]

ARMONIE

În suflet e perfectă armonie
Îmi doresc ceva mai mult?
Supraîncărcat de melancolie
De singurătate eu m-am rupt.

De ce să mă despart de tine?
Nu ai forţe ca să mă reţii?
Orice vei transforma în mine
Vreau stăpână să-mi rămâi.

1964

[Mihai LEONTE]

FĂRĂ STĂVILAR . . .

Inima spre tine mă îndeamnă
Există stăvilar să o oprească?
Dar cine ar putea să îndrăznească
Să mă întrebe dragostea ce-nseamnă?

Ar fi o întrebare nefirească
Ca tunetul în zi de toamnă,
Rămânând aproape ne luată-n seamă
De orice inimă, desigur omenească.

Dar tu cea care crezi în mine
Într-un cuvânt mai arzător
Îi dai o înţelegere-n sine.

Într-un sens să-i zic înălţător
În serile de farmec pline
Mă faci să devin mai visător.

29 octombrie 1963

[Mihai LEONTE]

UN CÂNTEC . . .

Un cântec din inimă-mi zboară
Departe spre un ţărm nelimitat,
Spre o ţintă veche , ce poate m-a uitat,
Sau poate spre una imaginară.

Dar care-mi e ţinta precisă?
Oare am eu un ideal adevărat?
Oricând inima mea tare mi-a pulsat
Chiar de-a avut sau nu o ţintă concisă.

De vrei să-mi afli ţelul meu
Vei încerca zadarnic să o faci
Vei spune, sigur nu mi-e greu.

Dar, ar urma concluzia să tragi
Specific, doar în felul tău
Şi în final, va trebui să taci.

1963

[Mihai LEONTE]

NU MAI VREAU !!!

Nu mai vreau să ştiu de tine
Oare-mi este de ajuns?
Câte-n suflet mi-am ascuns,
Amintiri curate şi visări senine.

Dintre multe clipe ce s-au scurs
Oare mă mai pot reţine?
Gândurile care sunt la tine
Inima aproape mi-a distrus.

Nu, n-aş vrea ca fericirea
Să mi-o pierd aşa curând
Poate-mi voi găsi menirea.

Undeva pe acest Pământ
Încât într-o zi să-mi spună
Ah! Ce fericită sunt.

1963

[Mihai LEONTE]

CINE ŞTIE?

Cine ştie câte amintiri
Strânse ani şi ani de zile,
Au în ele trandafiri
Sau sunt triste, inutile?

Dintre multele trudiri
Printre care ai trecut,
Ţi-au adus şi trandafiri
Ce mai greu s-au vestejit.

Eu ţi-aduc doar suveniri
Care poate sunt minore,
Pozele cu trandafiri
Şi cuvintele sonore.

[Mihai LEONTE]

FRUMOASELE CUVINTE. . .

Vezi cum totul se învârte
Te întoarce şi te minte,
Până mintea ţi-o aprinde
Prin frumoasele cuvinte.

Tu cuprins ca de o vrajă
Uiţi ce-a fost mai înainte,
Fiind prins în acea mreajă
A frumoaselor cuvinte.

Totu-n jurul tău valsează
Ritmul dansului te prinde,
Nimic nu interesează
Doar frumoasele cuvinte.

Prins în al vieţii joc
Nu mai eşti aşa cuminte,
Chiar dacă nu ai noroc
Ai frumoasele cuvinte.

[Mihai LEONTE]

REVERIE … .

Odată cu zăpada care pleacă
Tu natură, iar o să renaşti,
Aşteptăm să vină şi să treacă
Sfinte sărbători de Paşti.

Sufletul mai plin ca niciodată
De iubire şi de ani frumoşi,
De tinereţea de mult uitată
Şi de bătrâni tăcuţi, sfioşi.

Gândurile mă poartă-n lume
Ocolind-o în fel şi chip,
Căutând nume şi nume
Sonore, simple sau vreun VIP.

Doar privirea se opreşte
Sus pe cer la Carul Mare,
O steluţă străluceşte
Oare! pentru cine oare?

[Mihai LEONTE]

CRISTOS A ÎNVIAT!

A venit şi ziua Învierii
Îngerul spre lume a strigat,
În mijlocul primăverii
Să ştiţi, CRISTOS a Înviat!

Coşurile pline sunt de ouă roşii
Cu alese bunătăţi şi cozonac,
Zâmbesc copiii, chiar şi moşii
Îţi spun, CRISTOS a Înviat!

Merge lumea-n cimitire
Unde are un neam apropiat,
E frumos, în unduirea de zefire,
Da azi, CRISTOS a Înviat!

Tu eşti aici în stânga mea
Şi sunt atât de încântat,
Nu-ţi pot spune altceva
Decât CRISTOS a Înviat!

http;//blogulmeu.ro/gigiuzv/files/2007/03/cristos-a-inviat.swf

15 aprilie 2001
Paştele tuturor crestinilor