IPB

Welcome Guest ( Log In | Register )

SCRIERI INOCENTE...autor Mihai LEONTE, incluse in volumul tiparit MIRAJELE ALBASTRE 2008
Mihai LEONTE
post Jun 1 2009, 05:02 PM
Post #1


Advanced Member
***

Group: Members
Posts: 563
Joined: 23-January 07
From: Moldova Noua - Romania
Member No.: 4,625



SPIRITUL COPILĂRIEI

Oricât vom încerca să spunem că numai suntem copii, nu vom putea să ne despărţim de ceea ce am trăit în copilărie. Foarte mulţi psihologi au constatat în studiile lor că perioada copilăriei ne rămâne încrustată în sufletul şi inima noastră pentru totdeauna. Nu aş putea să spun astăzi că am avut o copilărie frumoasă sau fericită. În adâncul inimii mele totul a fost foarte frumos.
Chiar daca azi văd lucrurile cu totul altfel, aş putea spune că a fost greu, că am fost frustrat de anumite lucruri, totuşi am rămas în suflet cu imaginile cele mai frumoase ale timpului de atunci. Nu am avut mamă de la o vârstă imemorială, dar asta nu m-a împiedicat să fiu copil. Mediul în care am crescut nu mi-a lăsat timpul necesar pentru a crede că nu sunt fericit cu ce am, sau că alţii au mai mult ca mine. M-am mulţumit cu puţin, ca şi alţii cu mult. Pentru acest motiv totul pentru mine avea o frumuseţe deosebita. Mergând cu vitele la păşune îmi găseam satisfacţii în a privi câmpul ca pe un univers infinit, în care descopeream că totul este plin de viaţă. Iarba şi florile, aveau pentru mine un impact deosebit, ţinându-mi tovărăşie ca şi o haină ce este mereu cu tine. Miile de gângănii ce formau o altă lume plină de mister, mă făceau să văd în mişcările lor permanente că ele au un rol deosebit în spaţiul înconjurător.
Mă fascinau muşuroaiele cu furnici în continuă mişcare, ce nu îşi întrerupeau munca niciodată. Albinele şi bondarii, ce zburau prin florile câmpului, într-un permanent du-te vino, formau nişte escadrile permanente de avioane imaginare, care se luptau pentru aerodromurile lor de flori, dirijate de turnuri de control fără dispeceri autorizaţi. Însoţit îndeaproape de veşnic flămânzii mei boi, care oricât mâncau ziua, seara ajungeau acasă tot flămânzi, iar tatăl meu mă punea să le mai dau ceva lucernă amestecată cu paie de mâncare şi pentru noaptea. În câmpul deschis aveam libertatea să gândesc ce vreau. Călătoream cu norii împreună spre acele mirifice meleaguri ale poveştilor cu zâne frumoase, cu împăraţi drepţi şi buni, cu acei viteji ce nu puteau fi bătuţi în lupta nici de cei mai fioroşi zmei. Soarele era şi el un prieten bun ce mă însoţea, fiindu-mi aliat dar şi duşman. Când se ascundea în nori îmi părea rău, iar când strălucea arzător mă ascundea de razele lui sub diferite tufe de fel de fel de copăcei, sau chiar prin lanul de păpuşoi, devenit în plinul verii, o adevărată pădure misterioasă.
Nimic nu avea vreo importanţă deosebită. Totul decurgea normal din punctul de vedere al copilului ce aştepta să vină seara, să ajungă acasă, să mănânce şi să se culce legănat de vise, în care săreai din somn, căci îţi lua jitarul vitele, pentru că intraseră în cine ştie ce lanuri străine de ale tale. Viaţa îşi ducea cursul ei normal. Necazurile de azi erau bucuriile de mâine, astfel că niciodată nu aveai timp să te cuprindă plictiseala sau alte griji. Grijile le aveau părinţii, căci pe ei îi auzeam că au anumite lucruri de făcut mâine, şi nu altădată.



--------------------
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
 
Start new topic
Replies
Mihai LEONTE
post Jun 12 2010, 07:49 AM
Post #2


Advanced Member
***

Group: Members
Posts: 563
Joined: 23-January 07
From: Moldova Noua - Romania
Member No.: 4,625



BĂDIA HUŢĂ

Bădia Huţă nu era un om oarecare, era mâna de nădejde a lui domn Agape. Şi domn Agape era directorul şcolii noastre din sat. Dacă din întâmplare greşeai ceva, nu de domn director Agape ne era frică, ci mai mult de bădia Huţă. Bădia Huţă era omul şcolii. El ne făcea focul în sobele din clase iarna, el ne supraveghea in recreaţiile din curtea şcolii, dar când domnu’ Agape avea alte treburi, bădia Huţă venea în clasă şi ne supraveghea să nu facem năzdrăvănii. Bădia Huţă ştia tot felul de poveşti, mai ales din război, unde fusese ordonanţa domnului Agape, pe care îl servise de la gradul de sublocotenent până la cel de căpitan. Poveştile bădiei Huţă ne făceau să uitam că suntem în clasă, la şcoală, şi tremuram cu el prin tranşee, în gerurile de la Cotul Donului, răbdam de foame prin stepele de pe malurile Volgăi. Bădia Huţă l-a urmat pe domnu’ Agape până în zăpezile din Munţii Tatrei, de unde s-a întors pe jos în sat. Căci atunci când s-a terminat războiul, în primăvara anului 1945, soldaţii n-au mai ascultat de nici o comandă, şi fiecare şi a căutat un drum cât mai scurt către ţară, şi casă. - În zilele de iarnă bădia Huţă venea la domnu’ Agape să ceară câţiva băieţi pentru tăiatul lemnelor în magazia şcolii. Erau preferaţi băieţii mai bine legaţi la trup. Cu toate că voiam să merg şi eu, pentru a asculta alte poveşti ale lui bădia Huţă, acesta nu mă alegea niciodată, fiindcă eram un prizărit de copil. Domnu’ Agape însa nu dădea decât băieţii care mai ştiau ceva carte, şi aici mă avea şi pe mine în vizor. Dumnealui ne combina astfel încât să-l împace şi pe bădia Huţă, care trebuia să asigure lemnele, dar nici să-i lipsească de învăţătură pe copiii care mai trebuiau să şi înveţe.. Adevărul era că tăiatul lemnelor cu nişte joagăre ruginite şi vechi nu era un lucru prea uşor pentru nişte băieţi de 10-12 ani. Pentru a tăia un lemn îţi trebuia şi timp, dar şi forţă. Domnu’ Agape ţinea foarte mult la bădia Huţă, căci spuneau alţii, acesta îi salvase viaţa de mai multe ori de a lungul timpului. Domnu’ Agape nu era din satul nostru, ci dintr-un sat învecinat, dar fusese numit directorul şcolii din satul nostru. Imediat după venirea în satul nostru, a întrebat de bădia Huţă şi a trimis după el. S-au închis într-o sală de clasă, şi au stat de vorbă câteva ore bune, numai ei doi. Ce şi-au povestit, nimeni nu a aflat vreodată. Destul că a doua zi bădiţa Huţă a devenit sprijinul permanent a domnului Agape, până au ieşit amândoi la pensie.


--------------------
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Posts in this topic
- Mihai LEONTE   SCRIERI INOCENTE...autor Mihai LEONTE   Jun 1 2009, 05:02 PM
- - Mihai LEONTE   KEMET, COPILUL HALELOR Cine nu îl cunoştea ...   Jun 19 2009, 05:38 PM
- - Mihai LEONTE   Amintiri, amintiri ...   Jun 28 2009, 05:08 PM
- - Mihai LEONTE   CAZUL INGINERULUI PARDOS Mineritul, ca în ori...   Jul 6 2009, 03:24 AM
- - Mihai LEONTE   ARMĂSARUL CEZAR La Valea Călugăre...   Jul 19 2009, 06:03 AM
- - Mihai LEONTE   MOUSE LIVER…autor Mihai LEONTE Cazurile de ...   Dec 27 2009, 06:45 PM
- - Mihai LEONTE   BĂDIA HUŢĂ Bădia Huţ...   Jun 12 2010, 07:49 AM
- - Mihai LEONTE   CIRIPITORUL - Venise la noi ca nou angajat. Un b...   Jul 29 2010, 12:35 PM
- - Mihai LEONTE   DESPRE MINERI ŞI MINERIT… Am muncit pe...   Dec 3 2010, 02:14 PM
- - Mihai LEONTE   Mesajul poetului Mihai LEONTE pentru anul 2011 ...   Dec 29 2010, 06:25 PM
- - Mihai LEONTE   E FOARTE GREU SĂ FII PARLAMENTAR În politic...   Jun 12 2011, 06:21 AM
- - Mihai LEONTE   ÎNCERCĂRI În momentul când începi s...   Jul 18 2011, 04:08 PM
- - Mihai LEONTE   INDIENII MEI ! Într-o perioadă când mu...   Oct 23 2011, 04:06 AM
- - Mihai LEONTE   JUCĂRIILE STRICATE Cine n-a văzut un co...   Nov 11 2012, 02:01 PM
- - Mihai LEONTE   MAMA Amintirile sunt acele clipe ce rămân n...   Jan 2 2013, 05:00 PM
- - Mihai LEONTE   MINERII, SAU ,,FEŢELE NEGRE'' ...   Jul 27 2013, 04:52 AM
- - Mihai LEONTE   NECESITATEA BIBLIEI Mărturisesc sunt un cred...   Aug 3 2013, 05:18 PM
- - Mihai LEONTE   NECUNOSCUTA... Mă aflam de câteva zile în ...   Aug 15 2013, 04:24 PM
- - Mihai LEONTE   OMULE! Te crezi singur pe pământul ...   Feb 6 2014, 02:18 PM




Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



RSS Lo-Fi Version Time is now: 10th December 2019 - 02:02 PM