Help - Search - Members - Calendar
Full Version: VALENTE MEDII...poezii de Mihai LEONTE
Cafeneaua Itbox > Cafeneaua Itbox > Educatie si Invatamant > Literatura & Poezie
Pages: 1, 2
Mihai LEONTE
Vrednic amator de cultură

Domnul Mihai LEONTE este un exemplar membrul al Asociaţiei Amatorilor de Cultură şi Ştiinţă din România (înfiinţată în anul 1945). Aceasta pentru că, deşi de profesie maistru miner, cu îndelungată activitate în munca direct productivă, dânsul s-a dovedit a fi şi un neobosit autodidact, îmbogăţindu-şi necontenit sipetul cunoştinţelor din varii domenii: istorie, literatură, filatelie, numismatică, fotografie…
Mă voi opri o clipă doar asupra celor trei plachete de poezii personale pe care a reuşit să le publice: Alb Negru (1999), Nostalgii (2000), Reverii adverse (2001). Majoritatea sunt scrise în anii săi de avânt tineresc, sub imboldul firesc pe care i le-au prilejuit dragostea, munca deosebită, natura, societatea. Versurile sale blânde, agreabile, narative, uneori mici spovedanii, dovedesc o rară şi proprie sensibilitate în faţa aspectelor diverse ale vieţii pe care a trăit-o şi a emoţiilor estetice de care a fost cuprins în faţa unora dintre ele.
Fără pretenţia de a fi un pisc al poeziei, Mihai LEONTE este cu certitudine un adevărat OM de caracter, un căutător de frumos ce nu conteneşte a alege grâul de neghină şi care oferă celor din jur câte ceva din prea-plinul sufletului său luminos, generos, demn de aprecierea noastră cea mai de laudă.

Profesor universitar doctor Emilian M. Dobrescu
Vicepreşedinte A.S.R.
4 iunie 2001
Mihai LEONTE
ÎNCĂ MAI VISEZ

Am visat de când mă ştiu
Iată mai visez şi-acum
Versuri simplu ca să scriu
Cu ele să merg la drum

Astfel am găsit în viaţă
Lucruri multe şi frumoase
Care au ieşit în faţă
Dintre multe rele scoase.

Azi visez mai mulţi nepoţi
Care să-mi zică bunicul
Asta vă doresc la toţi
Şi apoi vină şi sfârşitul.

24 martie 2000
Mihai LEONTE
DISPARIŢIE

Unde sunt cuvintele frumoase
Dar unde eşti să ţi le ofer?
Relaţiile noastre foarte serioase
Uneori mă lasă mai stingher.

Am să ţes în jurul tău regrete
Le voi împleti cu salbe de dureri,
De buzele tale îmi e atât de sete
Dar unde eşti să mi le oferi?

Visătoare clipe, în tăcere trec
Timpul, tot mai monoton se scurge,
Doar în natură pot să-mi reculeg
Liniştea ce printre ierburi fuge.

Lăsaţi-mă în plină singurătate!
Trist n-o să mă vedeţi, doar gânditor,
Voi fi mai mult, şi iarăşi în seninătate
Mă voi lăsa cuprins desigur mai uşor.

Valea Călugărească 16 martie 1966
tuffgirl
Te rog continua. biggrin.gif
Mihai LEONTE
IARNĂ . . .

În noapte luna de pe cer
Ne priveşte cu răceală,
E frig, zăpadă şi mult ger
Dar sunt cuprins de o căldură,
Cum să spun? Aproape ireală.

Dar fiindcă sângele în vene
A prins un puls, accelerat,
Îmi bag capul între perne
Şi mă las de somn furat.

Viselor veniţi la mine
Să mă-nconjuraţi când dorm,
Chipul ce mi-e drag cu mine
Să-mi fie tovarăş de somn
Mihai LEONTE
MÂINE . . .

Mâine ne vom da uitării
Fără remuşcări
Alungarea depărtării
Îndemna-va la visări
Găsi-vom poate adăpost
Fiecare pentru sine
Dorinţa vie care-a fost
Iluzii doar senine?
Arzânde doruri vor mai fi
Esenţa lor pribeagă
Lucidă pentru a trăi
Rezistentă şi întreagă.
Existenţa mea, departe totuşi,
Ideală va rămâne,
Neştiută printre lotuşi
Căutându-te pe tine.
Arcuri largi de sentimente,
Pur şi simplu întâmplări,
Trăi-vor de tine dependente
Autentice visări.

Valea Călugărească Mai 1966
Mihai LEONTE
IPOSTAZE

Ridic privirea, am în faţă,
Chipul tău
Păcat, că amândoi în viaţă
Nu vom fi mereu
Mă uit spre cer, e clar, senin
Şi plin de stele
M-aş bucura ca un copil
De-ai fi prin ele
Merg pe stradă. Sunt atent
Altfel însă par
Mai mult ca un om absent
Cu un surâs amar.
***
„Singura cetate ce nu poate fi cucerită cu sila,
este sufletul omului”
Nicolae Iorga
Mihai LEONTE
PETALE DE TRANDAFIR.

Mă uit la-mprăştiatele petale
Ale trandafirului, cândva o floare,
Care a fost în mâinile tale
Privindu-le, continuă să mă-nfioare.

Mă gândesc cu câtă fină gingăşie
Le-ai sărutat, rupându-le uşor,
Strecurându-le în hârtie
Ca ele să-mi aducă al tău dor.

Când plicul l-am deschis cu grijă
M-a cucerit al rozelor miros,
Se pare că a fost surpriză
Şi le-am privit aşa sfios.

Dă-mi voie iarăşi să mă-nfior
La gândul că în suflet te doresc,
Şi-n această strofă să strecor
Sincer, eternul „TE IUBESC”.

19 ianuarie 1966
Mihai LEONTE
STATUIA TA

Soţiei mele Ana LEONTE

Ţi-am dăltuit statui în suflet
Acolo ai un sanctuar al tău
Piedestale cu un etern antet
Pe care le vei avea mereu.

Am adunat culori diverse
Din nesfârşitul curcubeu
Sa-ţi fac tablouri imense
Să le descriu mi-e tare greu

Nu sunt poet că scriu un vers
Sau că iubesc acum la bătrâneţe
N-am trecut destul prin univers
Mai am în suflet multă tinereţe.

În strângerea intensă de mână
Îţi simt pulsaţia febrilă
Aşteptând ca să rămână
Ca imaginea fertilă

Corpul tău vibrând de viaţă
Desigur, ca şi altădată
Privirea ta încă semeaţă
Şi mirosul ce îmbată.

24 noiembrie 2000
Moldova Veche
Mihai LEONTE
RENUNŢARE . . .

Las visătorul paradis
În el nu cred
În sentimente am zis
Mă pierd
Duc dragoste cu mine
Curată
Însă nu pentru tine
Niciodată
Duc dorul de la cineva
Ascuns
De durere aş striga
De ajuns.
Sufăr greutăţi enorme
Nu mi-e greu
Nu admit intime reforme
Singur eu
Te chem pe tine într-o parte
Îţi vorbesc
În tainice şoapte
Te iubesc.

4 ianuarie 1966
Mihai LEONTE
NU VREAU!

Nu vreau să treci sub cerul plin de stele
Cu gândul sfărâmat pentru o plăcere.

Nu-mi scoate din minte iluzia supremă
Că tu eşti muritoare, când eu te cred eternă.

Nu mă lăsa să mă înec în vise
Sau în ale gândului inedite abise.

Nu încerca să-mi cânţi o melodie
Căci voi aluneca iarăşi în reverie.

Nu-mi trebuie nimic din univers
Căci mai am încă de mers.

25 noiembrie 1966
Mihai LEONTE
LA ANIVERSARE
a 60 a

Moşule ce tânăr eşti
Zice cântecul aprins
Vezi că-i bine să trăieşti
Şi că dorul nu s-a stins.

La vorbe încă te simţi tare
Doar la mers mă oboseşti
Te lupţi cu viaţa în continuare
La greutăţi mai şi zâmbeşti.

Bunicule, te strigă nepoţelul
În suflet simt o bucurie
Dar în pieptu-ţi clopoţelul
Alarmă dă o sonerie.

E bine anii să-i aduni
Să râzi de tot ce-a fost
S-ajungeţi şi voi bătrâni
Îndeplinind al vieţii rost.

19 ianuarie 2001
Mihai LEONTE
DE DEPARTE. . .

Fiicei mele Amelia Elena LEONTE

Draga noastră fată de departe
Ne sună săptămânal la telefon
Îi este greu, munceşte şi învaţă
Dar luptă să ajungă om.

Plânge mama şi o doare
Ştiindu-şi fata singurică
Că nu e mamă fără supărare
Considerându-şi fata încă mică.

Nu bucurăm şi nu mai ştim
Ce să răspundem la-ntrebări
Vrea să ştie că trăim
Fără greutăţi şi supărări.

Că suntem bătrâni o ştie
Luptându-ne cu bolile şi viaţa
Însă noi o spunem cu mândrie
Că ne e zâmbitoare fata.

11 mai 2001
Mihai LEONTE
TRANDAFIRII . . .

Trandafirii, flori regale
Au ghimpii foarte ascuţiţi
Dar şi miresme ireale
Cum aţi putea să nu-i iubiţi?

Trandafirii rupţi, se ofilesc în glastră
Oricum vei încerca să ţi-i păstrezi,
Vor muri ca visurile noastre
Doar în amintire poţi să-i revezi.

Nu rupeţi trandafirii de niciunde
Ei poartă simbolurile iubirii,
Ce în inimi ne pătrunde
Deci, nu mai rupeţi trandafirii!
Mihai LEONTE
LA MULŢI ANI!

Dragi colegi e ziua mea
Aţi hotărât să fiu sărbătorit,
La mulţi ani! Îmi veţi cânta
Aşa cum e obişnuit.
Vă dau în dar şi eu
Un caiet cu poezii,
I-am găsit un titlu greu
Neprevăzut, „Adverse Reverii”.
Ani am adunat şaizeci
Nu par a fi chiar mulţi,
După ce prin viaţă treci
Observi că sunt ani trecuţi.

19 ianuarie 2001
Mihai LEONTE
PRIVEAM . . .

Priveam întins la Carul Mare
Şi-nconjuram Pământul.
Cine ştie unde oare
Am fost atunci cu gândul?

Când în faţă ai prezentul
Concludent cu reveniri.
Tot mai vrei să iei trecutul
Filigranat de amintiri.

Te-a cuprins melancolia
Prezentei tale elocvenţe,
Trăind intens copilăria
Parcă fără grijile curente.
Mihai LEONTE
EŞTI AICI!

Mama mea, tu eşti departe
Acolo unde mergem toţi,
Eu te simt totuşi aproape
Eşti printre vii, nu printre morţi.

Tu m-ai păzit pe drumul vieţii
Acolo unde îmi era mai greu,
Te vedeam în zorii dimineţii
Şi aşa te voi vedea mereu.
Mihai LEONTE
AMINTIRI

Ningea atunci, mi-aduc aminte bine
La braţ mergeam prin fulgii de zăpadă,
Probleme fără-nsemnătate discutam cu tine
Fraze goale sau cuvinte în şaradă.

Străzile erau pustii. Lumea dispăruse
În seara când visând călătoream,
Priveam la tine, cu gândurile duse
Şi cine ştie la ce, la cine mă gândeam.

8 noiembrie 1964
Mihai LEONTE
SLAVĂ ŢIE!

Cred în unul, Dumnezeu
Ca orice om de pe Pământ,
Căci a crede nu e greu
Viaţa e un lucru sfânt.

Tot ce-i pământesc, frumos
Te atrage spre păcat,
Care om nu-i păcătos
Şi greşit n-a mai călcat?

Pe nimeni n-am umilit
Am făcut şi câte-un bine,
Nu ştiu când am şi greşit?
Spuneţi voi, Puteri Divine.

Muezini, strigând credinţă
Prea înaltului Allah,
Călugării cu pocăinţă
Care doar mătănii fac.
Mihai LEONTE
UNDE-I LINIŞTEA?

acrostih

Linişte nu am de când
Eşti prezentă-n viaţa mea,
Oare te voi păstra aşa în gând
Nu te voi uita cândva?

Tu mă-nsoţeşti oriunde
Eternă, unde sunt şi eu,
Mireasmă dulce, fascinante unde
Intimitate blândă eşti mereu.

Hoinar gândul nu mai umblă
Ascuns ca altă dată, nu ştiu cui,
Inima mi-e iarăşi plină
De limpezimea ochilor căprui.
Mihai LEONTE
AMINTIRE

Din macadamul dur, împrăştiat
Mi-am adunat gândirea,
Uitându-mă la tine-nfiorat
Mi-am regăsit iubirea.

Dar oare cât te-am căutat
În lumea asta infinită,
Poate că nici nu am visat
Că te voi găsi iubită!

Cuvintele frumoase se adună
Iar buzele se caută-nsetate,
În suflet e veşnică furtună
Şi trupurile sfârşesc îmbrăţişate.

Tu eşti icoana minunată
Pe care o privesc pios,
De frumuseţe aureolată
Te înconjoară gândul meu sfios.
Mihai LEONTE
DOAR TU ŞTII!

Doar tu ştii ca să desfaci
Misterul tainic al iubirii,
De aceea, sincer, îmi şi placi
Aşa cum îţi plac ţie trandafirii.

Din îmbrăţişarea ta nu vreau să scap
E prea fierbinte şi plăcută,
Vreau să iau viaţa de la cap
Pe o nouă cale, nebătută.

Sărutul tău să-mi fie leac
Ca bolile să nu m-atingă,
Dar ce magie să mai fac
Iubirea mea să nu se stingă?

Mergând prin viaţă în acelaşi pas
Prin dragoste să fim uniţi,
De-a lungul anilor ce ne-au rămas
Să fim mereu nedespărţiţi.
Mihai LEONTE
ÎNTR-O ZI . . .

Voi muri extrem de fericit
Dacă voi şti că cineva,
Fiind dincoace de mormânt
Va mai privi la crucea mea.

Da, muritorule de rând
Am fost cândva şi eu un om,
Prin viaţă am trecut cântând
Sădind ici acolo câte un pom.

Uită-te în jurul tău
Şi fă ce crezi că-i bine,
Căci plină e lumea de rău
Doar ce e bun rămâne.
Mihai LEONTE
TRANDAFIRII TOŢI DIN LUME. . .

Trandafirii toţi din lume
Am să-i adun încet, încet,
Văzându-te ei îţi vor spune
Cuvinte-n şoaptă şi discret.

Cei cu roşiile petale
Simbolul veşnic al iubirii,
Vor fi în gândurile tale
Prin însăşi trandafirii.

Sunt trandafiri ce se agaţă
Căutându-şi un zenit,
Cu dorinţă veşnică de viaţă
Spre-nălţimi, spre infinit.

Nu vreau în juru-mi un suport
Mă ridic treaptă cu treaptă,
Să mă mişc mai dezinvolt
Căci viitorul mă aşteaptă.

Cum! Nu ştii ce-i viitorul?
Este primăvara care vine,
Prin care nouă CREATORUL,
Ne-a trimis ziua de mâine.
Mihai LEONTE
FILOSOFÂND

Universul nu sunt eu
Nici nu-mi pot imagina,
Că undeva versul meu
Vreun ritm va accelera.

Nici că inimi va frânge
Sau că va schimba ceva,
Doar când ochii-mi vor plânge
Tu vei apărea din nou undeva.

Asemenea unui meteorit
Sau vreunei comete stinghere,
Chiar dacă voi fi necăjit
Voi găsi încă destule repere.

1964
Mihai LEONTE
LASĂ-MĂ!

acrostih

Lasă-mă aşa cum sunt
Evaziv sau poate imperfect,
O rădăcină să mă lege de pământ
Nu vreau în viaţă ceva mai concret,
Te rog nu încerca să mă reduci
Erori în suflet să-mi produci.

Mai mult vei pierde, sau contrar
Inima-mi va pulsa mai rar,
Haotice gânduri vei schimba
Alte căi precise nu vei stabili,
Irosite sentimente vei accelera
Lungi clipe fericite vei părăsi.

1964
Mihai LEONTE
POVEŞTI . . .

De o vreme lungă-ncoace
Mulţi ne spun mereu poveşti,
Ne sucesc, mintea ne-ntoarce
Mai ceva ca la Ploieşti.

Ne ameţesc cu Ordonanţe
Pline de încurcături,
Şi având doar rezonanţe
În celebre semnături.

Nu mai ştim de nici o lege
Înconjuraţi doar de fantasme,
Mintea nu le înţelege
Care-n fond sunt nişte basme.
Mihai LEONTE
ÎŢI SIMT LIPSA . . .

Îţi simt lipsa scumpă fiinţă
Te caut cu gândul în jur,
În aerul de munte, pur
Pe vârfuri de brazi îţi jur
CREDINŢĂ.

Nu-ţi cer nimic înalt
Dar ce-aş putea să-ţi cer?
Văd printre nori un petic de cer.
Lumina vine, o prefer
NU ÎN NEANT.

Dăruieşte-mi din inima ta
O parte oricât de restrânsă,
Nu vreau să fii cu faţa plânsă
Pe faţa-ţi să o văd răsfrântă
FERICIREA

1965
Mihai LEONTE
FĂRĂ SFIICIUNE . . .

Tu nu mă priveşti sfioasă
Să cred că o faci anume?
Poate ai multe a-mi spune
De aceea nici nu-ţi pasă.

Sigur nu te păzeşti de lume
Se poate asta, însă lasă,
Să vedem ce-o să mai iasă
Din această chestiune.

Nu ai rămas nicicum sfioasă
Să ştiu de ce? Nu îmi vei spune,
Fără a fi răutăcioasă.

Tu ai în suflet gânduri bune
Stând la tine liniştită-n casă
Uitând de clipele comune.
Mihai LEONTE
ICOANĂ ÎN LUMINĂ . . .

Icoană făcătoare de minuni
Ia-mă în a ta oblăduire,
Sub a ta cupolă să aduni
Ce e mai frumos într-o iubire.

Lumină, tu să fi cu mine,
Să-mi arăţi o cale-n viitor,
Astfel, în inimă cu tine,
S-ar putea să fiu nemuritor.

Acelaşi lucru îl doresc şi eu,
Să fi tu veşnică, divină,
Te însoţească gândul meu,
Cu o aureolă de lumină.

Sunt credincios ca orişicare
Cei care călătorim prin lume,
Dar uit de totul şi-n uitare
Mă cufund adeseori în rugăciune.

Aş pleca cu tine-n lume
Zice un cântec ţigănesc,
Dar aş vrea să ştiu anume
Unde oare mă opresc?
Mihai LEONTE
MĂRGELELE ŞIRAG . . .

Dublul mărgelelor şirag
M-a făcut să-mi placi atât,
Căci am uitat de al tău drag
Că viaţa are un sfârşit.

A mai fost o întâmplare
Cu un sărut nevinovat,
Aducând în suflet alinare
Ca un fior de neuitat.

Niciodată rău nu-ţi pară
A fost ce-a fost atunci,
Sau mai veni-vor zile iară
Cu alte vremuri dulci.

Nu ştiu ce o să vină?
Îmi amintesc ce a fost,
Tu vei rămâne tot divină
În al vieţii mele rost.
Mihai LEONTE
VISURI

Micuţule care te joci în pace
Pe aleile înverzite ale parcului,
Bomboana ce ţi-o dă mămica,
Îţi place precum plantelor
Ploaia şi soarele.

Dar visurile tale imprecise
Aleargă libere, în voie
Spre tărâmuri încă ne concise
Doar sunt şi ele numai vise.

1963
Mihai LEONTE
ARMONIE

În suflet e perfectă armonie
Îmi doresc ceva mai mult?
Supraîncărcat de melancolie
De singurătate eu m-am rupt.

De ce să mă despart de tine?
Nu ai forţe ca să mă reţii?
Orice vei transforma în mine
Vreau stăpână să-mi rămâi.

1964
Mihai LEONTE
FĂRĂ STĂVILAR . . .

Inima spre tine mă îndeamnă
Există stăvilar să o oprească?
Dar cine ar putea să îndrăznească
Să mă întrebe dragostea ce-nseamnă?

Ar fi o întrebare nefirească
Ca tunetul în zi de toamnă,
Rămânând aproape ne luată-n seamă
De orice inimă, desigur omenească.

Dar tu cea care crezi în mine
Într-un cuvânt mai arzător
Îi dai o înţelegere-n sine.

Într-un sens să-i zic înălţător
În serile de farmec pline
Mă faci să devin mai visător.

29 octombrie 1963
Mihai LEONTE
UN CÂNTEC . . .

Un cântec din inimă-mi zboară
Departe spre un ţărm nelimitat,
Spre o ţintă veche , ce poate m-a uitat,
Sau poate spre una imaginară.

Dar care-mi e ţinta precisă?
Oare am eu un ideal adevărat?
Oricând inima mea tare mi-a pulsat
Chiar de-a avut sau nu o ţintă concisă.

De vrei să-mi afli ţelul meu
Vei încerca zadarnic să o faci
Vei spune, sigur nu mi-e greu.

Dar, ar urma concluzia să tragi
Specific, doar în felul tău
Şi în final, va trebui să taci.

1963
Mihai LEONTE
NU MAI VREAU !!!

Nu mai vreau să ştiu de tine
Oare-mi este de ajuns?
Câte-n suflet mi-am ascuns,
Amintiri curate şi visări senine.

Dintre multe clipe ce s-au scurs
Oare mă mai pot reţine?
Gândurile care sunt la tine
Inima aproape mi-a distrus.

Nu, n-aş vrea ca fericirea
Să mi-o pierd aşa curând
Poate-mi voi găsi menirea.

Undeva pe acest Pământ
Încât într-o zi să-mi spună
Ah! Ce fericită sunt.

1963
Mihai LEONTE
CINE ŞTIE?

Cine ştie câte amintiri
Strânse ani şi ani de zile,
Au în ele trandafiri
Sau sunt triste, inutile?

Dintre multele trudiri
Printre care ai trecut,
Ţi-au adus şi trandafiri
Ce mai greu s-au vestejit.

Eu ţi-aduc doar suveniri
Care poate sunt minore,
Pozele cu trandafiri
Şi cuvintele sonore.
Mihai LEONTE
FRUMOASELE CUVINTE. . .

Vezi cum totul se învârte
Te întoarce şi te minte,
Până mintea ţi-o aprinde
Prin frumoasele cuvinte.

Tu cuprins ca de o vrajă
Uiţi ce-a fost mai înainte,
Fiind prins în acea mreajă
A frumoaselor cuvinte.

Totu-n jurul tău valsează
Ritmul dansului te prinde,
Nimic nu interesează
Doar frumoasele cuvinte.

Prins în al vieţii joc
Nu mai eşti aşa cuminte,
Chiar dacă nu ai noroc
Ai frumoasele cuvinte.
Mihai LEONTE
REVERIE … .

Odată cu zăpada care pleacă
Tu natură, iar o să renaşti,
Aşteptăm să vină şi să treacă
Sfinte sărbători de Paşti.

Sufletul mai plin ca niciodată
De iubire şi de ani frumoşi,
De tinereţea de mult uitată
Şi de bătrâni tăcuţi, sfioşi.

Gândurile mă poartă-n lume
Ocolind-o în fel şi chip,
Căutând nume şi nume
Sonore, simple sau vreun VIP.

Doar privirea se opreşte
Sus pe cer la Carul Mare,
O steluţă străluceşte
Oare! pentru cine oare?
Mihai LEONTE
CRISTOS A ÎNVIAT!

A venit şi ziua Învierii
Îngerul spre lume a strigat,
În mijlocul primăverii
Să ştiţi, CRISTOS a Înviat!

Coşurile pline sunt de ouă roşii
Cu alese bunătăţi şi cozonac,
Zâmbesc copiii, chiar şi moşii
Îţi spun, CRISTOS a Înviat!

Merge lumea-n cimitire
Unde are un neam apropiat,
E frumos, în unduirea de zefire,
Da azi, CRISTOS a Înviat!

Tu eşti aici în stânga mea
Şi sunt atât de încântat,
Nu-ţi pot spune altceva
Decât CRISTOS a Înviat!

http;//blogulmeu.ro/gigiuzv/files/2007/03/cristos-a-inviat.swf

15 aprilie 2001
Paştele tuturor crestinilor
Mihai LEONTE
DIN ÎNALT.

Din înalt priveşti la mine
Tu steluţă lucitoare,
M-aş urca şi eu la tine
Dar tu eşti în Carul Mare.

Aşa cum priveşti atentă
Mă simt extrem de fericit,
Învăluit de starea mea latentă
Pe care tu mi-ai dăruit.

Mai am puţin şi voi pleca
Spre ceruri veşnice, de unde,
Voi privi apoi la lumea mea
Şi-n suflete eu voi pătrunde.

Mă las de vise legănat
Uitând că mai exist pe lume,
Căci steaua asta m-a chemat
Spre ea, dar când anume?
Mihai LEONTE
BALADĂ . . .

Despre iubire au mai scris poeţi
Chiar Solomon plin de înţelepciune,
Luat-a dragostea de la profeţi
Şi a transpus-o în rugăciune.

A scris Cântarea-ntre cântări
Acele imne închinate iubirii,
Adevărate declaraţii şi rugări
Ce depăşesc puterea-nchipuirii.

Iubita lui cea mai frumoasă
E denumită simplu ca femeie,
Atunci când el o duce acasă
Ca pentru el pereche să îi steie.

Şi nu găseşte înalte epitete
Decât simplele cuvinte,
Din totdeauna au fost fete
Şi vor mai fi de acu-nainte.
Mihai LEONTE
EA ESTE . . .

Acum când te cunosc iubire
De ce să te sugrum cu întrebări?
Sufletul mi-i plin de fericire
Şi e cuprins de intensele visări.

Iubirea mea nu este oarbă
Eu am ales ce e frumos
Şi-mi las inima să-ţi soarbă
Al trupului tău sublim miros.

Iubita mea, eu n-am cuvinte
Să-ţi spun de ce te preţuiesc?
Crede-mă Înaltule Părinte
Ea este cea pe care o iubesc
Mihai LEONTE
ODIHNĂ . . .

Lasă-mă să-mi odihnesc privirea
În ochii tăi atât de minunaţi
Şi care ne-au adus iubirea
De care amândoi am fost frustraţi.

Mâinile cu tremurul încet
Se caută-ntre ele
Atingându-se discret
Ale tale cu ale mele

Da, îmi amintesc sărutul
Cu ale tale buze dulci
Acesta a fost începutul
Ţi-aminteşti? Atunci…

Îmbrăţişarea caldă, fermecată
Cu neastâmpăr tineresc
Cu fior avid de fată
Vreau ca mereu să „TE IUBESC”.
Mihai LEONTE
SCRISOARE . . .

Voiam să te revăd de Sânziene
În cea mai scurtă noapte
Şi să-ţi recit din noile poeme
Dar iată, asta nu se poate.

Cine se caută-n această zi
Ca-n vremurile vechi
E sigur că vor sfârşi
Prin a fi perechi.

Cu ce fel de gingăşie m-ai privit
De astfel m-ai fermecat?
În suflet mi te-ai cuibărit
Şi în minte mi-ai intrat.

Tu-mi ştiai anii după păr
Eu asta încercam aţi spune
Dar nu voiai să crezi în adevăr
Care-l vedea întreaga lume.

Dragostei de adevăr nu-i pasă
Ea se apropie şi de bătrân
Spunându-i vremii mincinoasă
Doar clipele frumoase ne rămân.
Mihai LEONTE
NU E BINE!

Mă gândesc că nu e bun
Lunecuşul spre uitare
Ajungând pe acel drum
Erodat şi în surpare.

Găsi-vom cale de mijloc
Oricum frumoasă
În care să nu stăm pe loc
Nouă nu ne pasă.

Apoi vom mai vedea
Trăind zile şi mai bune
La care veşnic vom visa
Eterni pe această lume.
Mihai LEONTE
POETUL NU MAI VREA . . .

Poetul nu mai vrea să plece
Din lumea pământească,
Acolo în mormântul rece,
Ştie ce o să găsească.

Pustiul veşnic şi tăcerea
Fără cuvinte, adieri de vânt
Pentru a aştepta reînvierea
Dar tot mai bine-i pe pământ.

Mă lupt să mai trăiesc aici
Şi să mă bucur de viaţa
Să fiu alături de amici
Nu în cripta cea de gheaţa.
Mihai LEONTE
MOARTEA BUNICII IOANA

Bunica a murit frumos
Ţinându-mă în braţe
Şi gândindu-se duios
Oare cui, o să mă lase ?

Mama mea plecase mai demult
De unde nu se-ntoarce
Eu nu eram încă crescut
Pentru a veni încoace.

Bunica n-a spus un cuvânt
M-a mângâiat uşor pe cap
Şi-a plecat cu Duhul Sfânt
Eu ce puteam să fac?

Am plâns o vreme după ea
Cu lacrimi de copil,
Nu ştiam ce se-ntâmpla
Şi am tăcut docil.
Mihai LEONTE
AM FOST . . .

Am fost un băiat cuminte,
O persoană oarecare
Nu mai sunt cel dinainte
Ce-ai făcut cu mine oare?

Mi-ai răvăşit tot universul
Îngheţasem ca în vid
Îmi oprisem chiar şi mersul
Ce acum e mai rapid.

Sufletul mi-ai răscolit
Ce înseamnă asta oare?
Căci din nou mi-a revenit
A iubirii nouă floare.

Prin metoda îndrăzneaţă,
Cunoscută doar de tine,
Tu m-ai readus la viaţă,
Pentru a trăi şi mâine.

Câte zile vor mai fi,
N-am decât să-ţi mulţumesc
Doar aşa îţi pot plăti,
Şi în veci să „TE IUBESC”.
Mihai LEONTE
DA, DOAMNĂ!

Am rămas mut de uimire
În faţa frumuseţii tale
Vreau să te acopăr de iubire
Să fiu sclavul dumitale.

Da, Doamnă. Asta nu-i minciună
Te iubesc şi te admir
În întuneric şi pe lună,
Feeric fir de trandafir.

Chiar nici nu mai întreb
Pentru ce tu m-ai chemat
Ating corpul tău superb
Şi rămân entuziasmat.

Doar acea îmbrăţişare,
Mie-mi este de ajuns,
Rămân plin de încântare,
Şi în glas fără răspuns.

Nu pleca. Rămâi cu mine.
Poate asta vrei şi tu
Tot ceva ne mai rămâne…
Amintirea de acu’.
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.
Invision Power Board © 2001-2019 Invision Power Services, Inc.
Ziare : Anunturi : Reviste : Jocuri online in tehnologie flash : Radio online din romania si pe genuri muzicale, manele, populara, dance, petrecere, tehno