Help - Search - Members - Calendar
Full Version: ALB-NEGRU...poezii de Mihai LEONTE
Cafeneaua Itbox > Cafeneaua Itbox > Educatie si Invatamant > Literatura & Poezie
Mihai LEONTE
M A M A

În memoria veşnică a mamei mele,
Elena-Jăniţa LEONTE, născută CONDURACHE.

Cu mâini albe muncitoare,
Îmi cântai un cântec să adorm,
În somn îmi apăreai o floare,
Şi-n vis un înger păzitor.

Mi-apari în minte ca acum,
Râzând ţinându-mă în braţe,
Urându-mi în viaţă drum bun,
Dar tu te-ai despărţit de viaţă.

M-ai lăsat ca alţii să mă crească,
Să-mi dăruie arareori o mângâiere,
Si-n mine viaţa să-nflorească,
Făr’să cunosc pic de durere.

C-un gând ca ăsta ochii ai închis,
Ştiai ce greutăţi m-aşteaptă,
Ţi-ai dat viaţa-ntr-un surâs,
Şi ai plecat pe lumea ceealaltă

ZLATNA 1958
Mihai LEONTE
LOCURI NATALE…

Prin umbra răchiţilor vechi,
În farmecul acesta feeric,
Mă cheamă dorul hai-hui,
Să umblu bezmetic.

Dacă de pe deal privesc,
Câteva căsuţe răsfirate,
Se lasă-n amurg întuneric,
Şi parcă fantome sunt toate.

Dar ce mă face a plânge?
Când amintirile se scurg,
Inima-n piept mi se frânge,
Şi-mi apare al vieţii tumult.

De ce? Mă întreb pe mine,
Oare nu ştii că mă cheamă,
Aceste dealuri bătrâne,
Ce nimănui nu dau seamă.

Şi CIOFUL pârâu mocirlos,
Ce unduieşte printre răchiţi.
Ah! Peisajul acesta frumos,
Vă rog să nu mi-l răpiţi!

Degeaba îl păstrez în amintire,
Acum privind bătrânul ARIEŞ,
Din inima plină de iubire,
Copilărie nu dispari în veci.

TURDA 1963
Mihai LEONTE
COPIL FIIND

Aşa de simplu am crescut,
Am mers prin noroi şi ploaie,
Cu vânturi multe m-am bătut,
Am purtat şi pălării de paie.

Când mergeam desculţ pe jos,
Pe dealul legendarului Corb,
Totul mi se părea frumos,
Drumul cu bolovani şi colb.

Nucul bătrânului bunic,
Cetate de grauri şi cuci,
Coroană regală, trunchi unic,
Acoperit de frunze şi nuci.

Adunam în pumni pământ
Din fânaţul de pe Groapă,
Alergam chiar şi flămând
Să mă scald la Ciofu-n troacă.

Salcâmii cu ciorchini de flori,
Spre al lunii Mai sfârşit,
Livada cu privighetori
Ce cântau necontenit.

Moldova Veche 2002
Mihai LEONTE
DRAGOSTE PROFUNDĂ…

Caut adâncimea,
Ca pe o hrană necesară,
Iubesc adâncimea,
Ca pe o fată sprinţară.
În adâncime mi-am plasat,
Toate visurile mele,
Precum astronomul,
Îşi are visul la stele.
De ce? Mi-am pus întrebarea
Frumuseţea rocilor,
Ale acestor minuni
Obişnuite ale pământului,
Mă fac mereu şi intens,
Să îmi placă mai mult?
Fiindcă prin forţă,
Învingi tăria,
Blocului de stâncă imens.
Dar nu numai atât,
Ci alte şi alte probleme,
Mereu îţi ridică,
De fiecare dată,
În fiecare zi , tăria din stâncă.
Eu, tu, în general minerii,
Nu au teamă de piatră,
De tot ce-I colosal. AŞA ESTE.
NU-I FENOMENAL?

- 1963
Mihai LEONTE
AMINTIRI ANTICE

Sintetizând gândirile celebre,
Din toate timpurile ce-au trecut,
Cu tradiţii în descrieri celebre,
Când totul era la început.

Te mişcă teama pentru zei,
A cântăreţului elen HOMER,
La SOFOCLE destinul unei femei,
E naivitate, dar eu o prefer.

La toţi anticii eu am găsit,
În orice vers sau frază, originalitate,
Oare ce facultate au absolvit,
Atunci departe în antichitate?

Nu exista OXFORDUL, nici SORBONA,
Nici diplome bune de înrămat,
Atunci de unde a scos pe ANTIGONA,
SOFOCLE? Unde oare a-nvăţat?

Ce studii literare stau la baza,
Acelei POETICA a lui ARISTOTEL?
Şi unde a-i putea identifica,
Laboratorul lui ARHIMEDE şi DEMOSTEN?

15 octombrie 1965
Mihai LEONTE
FĂRĂ COMENTARII…

Chiar dacă toamna rece,
Pare monotonă, tristă,
Nu înseamnă că deacuma,
Să-mi ţin nasul în batistă.

Sau să-mi iau din cui paltonul,
Pentru a nu-ngheţa de frig,
Nu vreau ca să-i ţin isonul,
Dispoziţia să-mi stric.

Lasă-mi bată ea în strună,
Iată vara caldă trece,
Eu îmi zic mai mult în glumă,
Chiar se face timpul rece.

Dar păstrez considerentul,
Şi concluziile tale,
Mă îmbrac tot în cămaşă,
În picioare-mi iau sandale.

Nu ţin cont nici dimineaţa,
Când văd bruma pe pervaz,
Nici când aerul cam rece,
Mă-nroşeşte în obraz.

- 1963
Mihai LEONTE
ARTIST ÎN MINERIT…

Bat găuri douăzeci şi două,
Atacul este împlinit.
În plan se-nscrie o cifră nouă,
Vezi, asta-nţeleg eu minerit!

Dar iată şutul a trecut
Şi luna este la sfârşit,
Te bucură orice minut,
Căci planul iar l-ai depăşit.

În urma ta betonul se aşterne
În drepte şi curbe nesfârşit,
Pe galerii lumina lămpilor se cerne,
Şi-n colţul gurii, un zâmbet a înflorit.

Din nou eşti sus cu colivia
Şi soarele îţi spune: Bun sosit!
Ţi-e tot mai dragă meseria
Căci eşti artist în minerit!

Publicată în ziarul ,,Turda Nouă”
Mihai Leonte, miner la Baia de Arieş,
Membru al Cenaclului literar
,,Pavel Dan” Turda 1963
Mihai LEONTE
SUPREMAŢIE

OMUL? UN ATOM!
Nu dintr-o oarecare moleculă,
El transformă totul în nou,
Şi zboară spre lună.

Piedici nu are în cale,
Pentru el totul se poate,
Viaţă mai lungă, din noapte,
El face o nesfârşită zi,
Căile din spaţii astrale,
Enigme nu vor mai fi.

Şi pe toate în parte,
Cu asalt le va cuceri.
Apele transformă-n lumină,
Iar continentele pustii,
Vor deveni,
O înfloritoare grădină.

Viaţa ne va fi fericire,
Eternă cum s-a visat,
Mereu în veşnică-nflorire,
Şi-n veşnic asalt.
Mihai LEONTE
SONET MINIER

Sclipitoare în lumină,
Rocile ce mă-nconjoară,
În contrast cu timpul de afară,
Eu mă simt mai bine în mină.

Chiar de munca nu e uşoară,
Mulţumirea ţi-e deplină,
Când în roca cristalină,
Simţi o trepidaţie ce te înfioară.

Când iau un bulgăre minereu,
Muşchii se încoardă şi prefer,
Să simt că aş munci mai greu.

Şi orice piatră mi se pare giuvaer,
Căci simt adânc în pieptul meu,
Pulsând o inimă adevărată de miner.

19 Octombrie 1963
Mihai LEONTE
ESTIVALĂ…

Căldură toridă. E vară,
Razele de soare te-nţeapă,
Ce linişte şi cald e afară,
DIN APĂ.

Te arunci ca un peşte,
Scăpat cumva din plasa ruptă,
În râul ce liniştit unduieşte,
SUB STÂNCĂ.

În jur totu-i aprins,
De căldură pietrele crapă,
Când din greşeală le-ai împins,
ÎN APĂ.

În oraş căldură mare,
Asfaltul crapă sub talpă,
Chioşcuri de răcoritoare,
VÂND APĂ.

Toată lumea trage la ştrand,
În foarte mare grabă,
Fug toţi de soarele cald,
LA APĂ:

TURDA BĂI August 1963
Mihai LEONTE
CONSTATARE

Ce frumos vă şade vouă,
Suflete indiferente,
Chiar de ninge sau de plouă,
Voi rămâneţi tot latente.

Nu simţiţi mişcări vioaie,
Nemişcate-n sentimente,
Fie viscol, fie ploaie,
Voi rămâneţi tot latente.

De dureri nici nu vă pasă,
Chiar de zilele-s incerte.
Zi urâtă sau frumoasă,
Voi rămâneţi tot latente.

De iubire nici poveste,
Alte gânduri mai concrete,
De a-ţi vrea să se ateste,
Voi rămâneţi tot latente.


18 Mai 1965
Mihai LEONTE
DRAGOSTE ETERNĂ…

Dragostea mea , de atâţia ani,
Lângă tine sunt mereu şi voi fi,
Chiar când nu voi exista,
Voi rămâne lângă tine.
Spre tine mă cheamă,
Glasul adâncului,
Misterios parcă.
Tunetul puşcăturilor de dinamită,
Când mă relaxez o clipă,
După efort, tu mă alinţi,
Cu trosnete, din încheieturile,
ARMĂTURILOR.
Întotdeauna când plec de la tine,
Soarele mă-ntâmpină zâmbitor,
E întuneric la tine,
Dar tu îmi zâmbeşti,
Prin gurile de galerii.
Ochii tăi sunt minuscule firicele,
De aur care sclipesc în LUMINA,
Lămpii de carbid,
La tine totul e splendid.
Eşti frumoasă ca o zână,
Iar eu te iubesc aşa cum eşti,
Eşti iubită frumoasă mină.
În pieptul tău bat mii de inimi,
De oameni, de perforatoare,
Sau de diferite motoare.
Totul pulsează cu o frecvenţă
Regulată, care ne face, ca noi toţi,
Să te IUBIM mai mult,
Iar tu să fii mai atrăgătoare,
Să ne laşi să scoatem,
De la sânul tău comorile,
Ce stau ascunse de veacuri.

Trebuie chiar de nu vrei.
Noi vom învinge duritatea
Rocilor şi vom scoate la
Lumină, comorile tale,
TEZAURIZATE.

Baia de Aries 13 Iulie 1965
Mihai LEONTE
UITĂ…

Uită clipe fericite,
Dacă ai avut?
Clipele în doi trăite,
Nu mai sunt demult.

Uită lungi poveşti din seri,
Când n-aveam ce face,
Limitându-ne plăceri,
Vino iar încoace.

Uită că exist pe lume,
Nu te necăji,
Dintre valurile-n spume,
Iarăşi teafăr voi ieşi.

Uită totul. Fără amintiri,
Din minte mă şterge
Timpul fără reveniri,
Înainte merge.

Uită vechi filozofii,
Instabile fraze,
Din a mele poezii,
Cu reale ipostaze.

Uită, calcă în picioare,
Sentimente pure,
Amintiri frumoase. Oare,
De nuanţe dure?

Uită ultimul sărut,
Şi pe primul uită,
Să rămân necunoscut,
Fii tu cunoscută.

Uită gingaşe cuvinte,
Izvorâri spontane,
Nu le ţine toate minte,
Cifrele romane.

Uită chipul meu timid,
Ochii mei saşii,
Uită totul ce-i splendid,
Sau urât mai ştii?

Uită şi treci cu vederea,
Trebuie gândire multă,
Iată că eu rup tăcerea,
Şi îţi spun, doar UITĂ!

16 Noiembrie 1965
Mihai LEONTE
ÎNDEMNURI

Zburaţi cocori sub cerul nesfârşit,
Aripile voastre largi stindarde,
Nu vă limitaţi în infinit,
Iar tu nu înceta, creează barde.

Alergaţi miei pe câmpul de smarald
Dansaţi fără nici o regulă precisă,
Ascundeţi-vă în al vântului fald,
Da pruncule, calea ţi-e deschisă.

Curgi râule în plină libertate,
Nu te opri în cale-ţi sfios,
În unde e atâta puritate,
Şi-n fiecare val un cântec sănătos.

Creşti mugur de stejar,
Avântă-te semeţ spre cer,
Desfă-ţi coroana hoinar,
Şi fii al codrului străjer.

Urcaţi pe stâncile albastre,
Zburdalnici cerbi şi căprioare,
Apropiaţi-vă mai mult de astre,
Beţi apă din a cerului izvoare.

1966
Mihai LEONTE
RĂZBUNAŢI-VĂ

Zamolxis scoate-ţi spada ruginită,
Cobori asupra mea răzbunător,
De am vreo vină încă ne găsită,
Te rog răzbună-te nepăsător.

Nu te opri ci vino-n grabă,
Să-mi iei din mine ce-i mai scump,
De inimă e vorba, ţi-o dau întreagă,
Căci nu mai vreau gândirea să-ntrerup.

Implor tot paradisul vostru zei,
Să coborâţi cu ură asupra mea,
Arătându-vă cu ce temei
Vă dau ofrandă inima.

5 Mai 1966
Mihai LEONTE
ELOGIU

S-au rupt enorme bariere,
Şi-a năvălit lumina,
În mijlocul acestei ere,
Te-ai ivit CRISTINA.

În haosul de nedescris,
De voioşie plină,
Triumfătoare ai descins,
Angelică CRISTINĂ.

O rază plină de splendoare,
Cu strălucirea ta divină,
Pentru mine ai fost Soare,
Prietenă CRISTINĂ.

Ce frumos e să visezi,
Dar nu asta îmi e vina,
N-aş vrea să te eclipsezi,
Tocmai tu CRISTINA.

Şi al durerilor crunt val,
Lângă tine se alină,
Dar acum tu eşti ideal,
Frumoasă CRISTINĂ.

8 August 1966
Mihai LEONTE
LINIA VIEŢII

acrostih

Lut am fost, lut sunt şi voi rămâne.
Eroziunea vieţii lungi tot mă răpune
O zi, o treaptă înspre mâine.
Nu ştiu cât voi trăi pe lume?

Temeri, mi-s gândurile toate.
Evazive totuşi fără rezonanţă.
Mă mir că nu se pierd în noapte.
În infinit fără distanţă.

Humă sunt, dar, voi deveni ţărână,
Alte vieţi din mine vor apare,
Indiscrete plante prin rădăcină
Libere vieţi vor reveni în soare.

Octombrie 1966
Mihai LEONTE
DAR CÂT ?

Rupeţi legături ca-n lanţuri de reacţii,
Refaceţi-le la loc, le reluaţi,
Împărţiţi-mă în mii de fracţii,
Dar cât o să mă diminuaţi?

Tăiaţi fâşii din mine nesfârşite,
Zdrobiţi tot ceea ce s-ar cristaliza,
Lăsaţi-mi iluziile tot răvăşite,
Nu are rost a mă eterniza.

Feriţi-vă de privirea-mi tăioasă,
Sau de ieşirile aproape indiscrete,
În existenţa mea oricum spinoasă,
Purtările nu-mi sunt perfecte.

25 Noiembrie 1966
Mihai LEONTE
OPTIMISM

Când plânge inima-n durere,
Şi o cuprinde o vrajă amară şi adâncă
Caută-ţi o altă putere,
Şi printre suspine tu cântă.

Spre piscuri pline de zăpezi
Cu elan te avântă
Natura poţi ca s-o sfidezi
Deci optimist, tu cântă.

Când valul spumegă sub braţ
Şi te aruncă spre stâncă
Învinge-l, respiră cu nesaţ
Aer pur şi voios, tu cântă.

Obosit după un suprem efort
Odihna este sfântă
Nu te lăsa răpus de tot
Şi caută de cântă.

26 Decembrie 1966
Mihai LEONTE
ALEG POEZIA…

Dansând pe un parchet de constelaţii,
Oricine îmi va spune visător,
Dar nu va preciza în care spaţii,
Mă voi limita ca muritor.

Dând concerte-n galaxii universale,
Ca solist al propriului meu eu,
Îmi voi etala şi calităţile vocale,
Dar nu le voi avea mereu.

Fiind polisportiv voi încerca,
Să fac salturi superluminale,
Recorduri îmi voi aduna,
Dar nu atât de colosale.

Căutând să prind cromatic,
Pe pânză chipuri de planetă,
Voi deveni mai enigmatic,
De ne-nţeles şi nu voi fi vedetă.

Lăsând totul să alerge,
În ritmul rimelor zglobii,
Uşor îmi voi putea alege,
Un tărâm de bucurii.

26 Ianuarie 1967
Mihai LEONTE
EVRIKA! TE-AM DESCOPERIT…

Soţiei mele ANA LEONTE…

Alergam prin spaţii nesfârşite,
Nomad. Cu gândul cam nehotărât,
Aleile din cale-mi, de ierburi năpădite,
Mă-nfiorau şi totuşi te-am găsit.

Ardeau în mine doruri ne-mplinite,
Rug imens era tot trupul meu,
Trimiteam în univers apeluri infinite,
Îngheţasem aşteptându-le mereu.

Nu ştiu ce reacţii s-au produs?
Orbita mi-am găsit mereu pierdută,
Visată în somn sau pe ascuns.
Ivindu-te tu stea necunoscută,
Cert este că te-am descoperit şi eşti,
Încrezătoare în mine. NU GREŞEŞTI.

4 Aprilie 1967
Mihai LEONTE
DINTRE SUTE DE DORINŢE:

Cu paşi uşori, sub cerul înstelat,
Îmi doresc ca tu să fii lângă mine,
Şi totul armonios să se îmbine,
M-aş simţi desigur încântat.

Doar o clipă de visare,
Ce mi-aş dori ceva mai mult?
Aş vrea să mă pierd în contemplare,
Privindu-te să rămân tăcut.

În ochii tăi căprui, doar o clipă,
Să-mi odihnesc privirea,
Şi să nu-mi fie frică,
Că nu le voi citi fericirea.

Nu m-aş mulţumi să-ţi scriu un vers,
Poeme–ntregi aş vrea să-ţi scriu,
Să-ţi dăruiesc o stea din univers,
Tu să fii fericită şi eu la fel să fiu.

25 Martie 1967
Mihai LEONTE
Noul An 2008

Anul Nou începe mâine,
Sperăm să ne aducă bine.

Anul care a trecut,
Mâine nu va fi demult,

Între a anilor distanţă,
Îmbrăcăm nouă speranţă.

Prieteni să ne înveselim,
Atât timp cât mai trăim.

Fiindcă nu se ştie frate,
Ce va fi pe mai departe?

Anul vechi se schimbă,
Visurile noi se plimbă,

Căutăm pe noi cărări,
Să uităm de supărări.

Acum vă urez şi spun,
Să vă fie anul bun.
Mihai LEONTE
OARE , MĂ SCUFUND?

acrostih

Mă scufund în visuri ireale,
Încât am devenit complet abstract,
Hotărârile mele atât de magistrale
Au rupt ale realului vast contact.
Inspirându-mă din spaţii siderale
Lunec cu visul în marele neant.

Limpezimea cerului cândva senin
Este pentru mine o culoare sumbră
Oricând mi-e sufletul de viaţă plin
Nu mă sperie de pesimism vreo umbră,
Toate schimbările ce mai survin
Esenţele gândirii uneori le surpă.
Mihai LEONTE
CITITORII ANTICIPEAZĂ
UN EVENIMENT: TIMPUL 1500

„TIMPUL” 25 – octombrie 1995

Stimate domnule redactor-şef Nicolae Sârbu
Îmi face o deosebită plăcere să vă scriu aceste rânduri cu ocazia apariţiei numărului (să-i zicem rotund) 1500.
Consider că nu-i uşor lucru să dai viaţă zi de zi unui ziar, de-a lungul a 300 de săptămâni, însumând circa 2100 de zile, deci aproape 6 ani. Noi, cititorii, poate nu cunoaştem sacrificiile pe care le face un ziarist pentru a avea întotdeauna prima informaţie, care trebuie să ajungă într-un anumit timp la redacţie şi de acolo la tipografie.
Ziarul „Timpul”, ca ziar local ce caută să cuprindă viaţa judeţului Caraş-Severin, este apreciat, citi şi căutat de locuitorii oraşelor şi satelor din judeţ şi chiar de cetăţeni care locuiesc pe alte meleaguri din ţară, dar şi de peste hotare, unde s-au stabilit oameni născuţi în Caraş-Severin.
Acum, când preţul tuturor ziarelor este destul de ridicat în raport cu puterea de cumpărare a pensionarilor, ziarul dumneavoastră, şi-a păstrat un preţ accesibil şi celor mai săraci.
Personal, întotdeauna v-am scris, iar opiniile şi părerile personale le-aţi luat în considerare. Am observat însă că şi pe cele ale altor zeci, sute sau mii de scrisori pe care trebuie să le citiţi şi să le daţi forma unei informaţii care să ajungă la cititor.
Vă doresc dumneavoastră ca şi tuturor colaboratorilor dumneavoastră, sănătate, putere de muncă, şi inspiraţie!
Fie ca ”Timpul„ (ziarul) să înfrunte în continuare toate greutăţile timpului şi să ajungem şi noi să avem prilejul de a vă transmite urări la multe alte aniversări.
LA MULŢI ANI TIMPULE! LA MULŢI ANI, ZIARIŞT!
Cu cea mai înaltă consideraţie pentru dumneavoastră şi colaboratori.

LEONTE MIHAI,
consilier Judeţean Moldova Nouă
Mihai LEONTE
CRISTOS A ÎNVIAT!

A venit şi ziua Învierii
Îngerul spre lume a strigat,
În mijlocul primăverii
Să ştiţi, CRISTOS a Înviat!

Coşurile pline sunt de ouă roşii
Cu alese bunătăţi şi cozonac,
Zâmbesc copiii, chiar şi moşii
Îţi spun, CRISTOS a Înviat!

Merge lumea-n cimitire
Unde are un neam apropiat,
E frumos, în unduirea de zefire,
Da azi, CRISTOS a Înviat!

Tu eşti aici în stânga mea
Şi sunt atât de încântat,
Nu-ţi pot spune altceva
Decât CRISTOS a Înviat!

http://blogulmeu.ro/gigiuzv/files/2007/03/...os-a-inviat.swf

15 aprilie 2001
Paştele tuturor crestinilor
Mihai LEONTE
IARMAROC DE SÂNT ILIE

Vine iarmarocu-n târg,
Când sunt perele în pârg.

Va fi veselie mare,
Ca la orice sărbătoare.

Cu iujuri mari,
şi iujuri mici,
Cu trupele de pitici!

Gură cască, scamatori,
Fel de fel de dansatori.

Cântă iar marea fanfară,
De-i zice, a lui Jumară!

Copiii vor îngheţată,
Băieţi plimbă câte o fată!

Te plimbi din loc în loc,
Că doar este…iarmaroc!

Măi să fie, măi să fie!
Iarmaroc de Sânt Ilie!
Mihai LEONTE
1 MAI 2011

Cât de mult îmi mai doresc,
Acel întâi mai muncitoresc!

Eşti încă o amintire vie.
Ce ai fost tu Românie?

Nu mai ai tu muncitori,
Fiindcă ei sunt migratori!

Ei aleargă tropa-tropa,
Să colinde toată Europa!

Căutând în aste zile,
Vechile noastre uzine!

Le privim doar prin poze,
Multor le produc psihoze!

Totul este nostalgie,
Unde eşti tu Românie?

Nu mai vezi roşii stindarde,
Vezi doar noile cocarde!

Priveşti la scumpele poşete,
Ale doamnelor cochete!

Ai noştri conducători,
Ne privesc tot zâmbitori!

Ei au buzunare pline,
Cu euro şi cu lire!

O ducem de azi pe mânie,
Căutându-ne o pâine!

Unde eşti să te slăvesc,
1 Mai muncitoresc?
Mihai LEONTE
PĂCĂLICI

Care sunteţi pe aici,
În ziua de Păcălici?

Spune-mi tu când ne zici,
Bancuri bune cu urzici,

Cu ascuţite ace de arici
Să tot râzi până ce pici!

Ţine jocul, să nu-l strici,
Când te plesneşte un bici!

Mergi la harnice furnici,
Sau la bluze cu arnici!

E o zi de primăvară,
Cu soare plin prin ţară.

Dacă-mi tragi o păcăleală,
Voi ţine la noua tăvăleală!

Vino să mai fii copil,
Când este întâi April!
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.
Invision Power Board © 2001-2019 Invision Power Services, Inc.
Ziare : Anunturi : Reviste : Jocuri online in tehnologie flash : Radio online din romania si pe genuri muzicale, manele, populara, dance, petrecere, tehno