Help - Search - Members - Calendar
Full Version: AGATE MAGICE...poezii de Mihai LEONTE
Cafeneaua Itbox > Cafeneaua Itbox > Educatie si Invatamant > Literatura & Poezie
Pages: 1, 2
Mihai LEONTE
DIN AL VIEŢII…
Cu toată dragostea soţiei mele ANA

Din al vieţii larg pridvor,
Te uiţi la diverse suveniri,
Închise cu lacăte fragile de dor,
Bătrâneţe scrin cu amintiri.

Alergând prin Univers,
Am cules stea după stea,
Astfel m-am oprit din mers,
mi-am găsit perechea mea.

Ai observat că eu trăiesc,
Mereu cu zâmbetul pe buze,
Îţi spun sincer te iubesc,
Fiind tu singură-ntre muze.

Când iubeşti e lumea plină,
De trandafiri şi multe flori,
Orice zi e mai senină,
Chiar cu cerul plin de nori.
Mihai LEONTE
PENSIONAR MINER…

Reumatisme,
Unul peste altul,
Care fac psihoze,
Adunate în picioare
Nelipsitele artroze.
Obrajii reci,
Lipsiţi de roze,
Copastii strâmbe,
Dezgolite,
Plămânii plini
De silicoze.
Mihai LEONTE
SIMFONIA CIOFULUI…

Nu vreau cedrii din Liban,
Nici să mă scald în Nil,
Vreau răchiţi în satul meu natal,
Să mă simt din nou copil.

Am ascultat la Ciofu simfonia,
Din ape limpezi curgătoare,
Cântând prin unde veşnicia,
Trimisă prin susur de izvoare.

Oare de ce de multe ori,
Mă cuprinde dor de casă,
De fânaţele cu flori,
Şi grădini cu iarba grasă?

Drumule să mă asculţi,
Revin în satul meu natal
Încălţat, şi nu desculţ,
Cu două cârje de metal.
Mihai LEONTE
DE CE SĂ MORI?

mamei mele decedata in 23 mai 1943

Mama mea nu te-am uitat,
Îţi păstrez poza ta veche
Într-un tablou la cap de pat,
Ca icoană în perete.

Mama mea frumoasă zână,
A plecat în zi de primăvară,
Plângea ţinându-mă de mână,
În suflet cu durere amară.

Când pleci în luna Mai de acasă,
Cu alai de plâns şi flori,
O întrebare simplă nu te lasă,
De ce să mori? De ce să mori?
Mihai LEONTE
BLOCURI

Piramidele pătrate,
Cu ochi sparţi,
Pietre măcinate,
Foste munţi înalţi.
Varul cu semne

Vechi, soroc,
Dragul meu,
Eşti la bloc.
Mihai LEONTE
GÂNDURI…

Gânduri volatile,
Care merg departe,
Gânduri comprimate,
În viaţă şi moarte.
Gândul efemer,
Neelucidat,
Devenind concis,
Pe tine,
Te-a chemat.
Mihai LEONTE
VEŞNICUL RESPECT

Le păstrez veşnic respect,
Celor ce mi-au dat povaţă,
Nu mai am nici un regret,
Am trecut timid prin viaţă.

Aşternute-s peste noi,
Amintirile păstrate,
Anii tineri, anii noi,
Au plecat departe.

Anii cei trăiţi din plin,
Transformaţi în amintiri,
Descătuşatele trăiri.

Din toţi anii tinereţii,
Cu trăiri acuma arse,
Am trecut în cartea vieţii,
Nu mai clipele frumoase.
Mihai LEONTE
PLEC ÎN TIMP…

Plec în timp,
Într-un adânc de timp,
Care a fost cândva,
Când mama mă legăna.
Mi-a rămas doar unda,
Trimisă şăgalnic,
De ochii ei vioi,
Deveniţi trişti
Mai apoi,
Înainte de a pleca.
Dormi liniştită mamă,
Te păstrez curată,
Neîntinată icoană.
Mihai LEONTE
SPRE APOGEU…

Nu-ţi lăsa în suflet mucegai,
Nici păianjeni de tot felul,
Valorifică tot ce ai,
Atingându-ţi astfel ţelul.

Stăruitor continuă în luptă,
Obstacolele să le ignori,
Orice greutăţi tu le înfruntă,
Cu cer senin fără de nori.

N-am vrut să stau mai liniştit,
În râul vieţii eu m-am avântat,
Orice obstacol am întâlnit,
L-am trecut, în urmă l-am lăsat.

Privesc senin în amintire,
Fără să-mi reproşez ceva,
Mă cuprinde sfânta liniştire,
Care este viaţa mea.

Am învins tot ce a fost greu,
Cu popasuri foarte scurte,
Mergând încet spre apogeu,
Am urcat pe trepte rupte.
Mihai LEONTE
SENECTUTE

Bătrâne păstrează
În suflet,
Amintiri albe,
Ca părul tău.
Albul te va face
Mai puternic,
Pentru a continua
Paşii în timp.
Mihai LEONTE
ORICÂTE CUIE !!

Oricâte cuie mi-aţi bătut,
Încercând să fiu distrus,
Eu am luptat şi am tăcut,
Pentru a ajunge sus.

Nu mai încercaţi zadarnic,
Să demolaţi ce am construit,
Voi merge înainte falnic,
Cu paşi mărunţi spre infinit.

Mă criticaţi că nu-s modest,
Eu vă arăt doar cine sânt,
Cum am trecut al vieţii test,
N-am fost o umbră pe pământ.

Am să trec şi eu în nefiinţă,
Fiind un simplu muritor,
Am avut o singură dorinţă,
Să fac ceva folositor.
Mihai LEONTE
TĂCEREA…

Tăcerea nu e
De aur
Plăcută nu e,
Căci nimeni
Nu spune,
Ce frumos,
A tăcut.
Mihai LEONTE
BĂTRÂNI...

Am rămas doar,
Două străchini de lut,
Ciobite de vreme,
Muşcate de timp,
Una arsă şi neagră,
Din transilvanul Corund,
Cealaltă albă,
Cumpărată demult.
Avem feţe brăzdate,
De plugul anilor mulţi,
Smochine uscate,
Ochii martori tăcuţi.
Vocile ne sunt,
Sugrumate,
De amintirea,
Anilor trecuţi.
Mihai LEONTE
LUI N. LABIŞ

Unde eşti băiete drag?
Să-ţi revezi copilăria,
Codrii cei înalţi de brad,
Să te cuprindă nostalgia.

Tu ai plecat de mult în vreme,
Puţini îşi mai aduc aminte,
Încercând să te recheme,
Prin nescrisele cuvinte.

Pasărea cu clonţ de fier,
Lupul rău care a muşcat,
Din pământ, dar şi din cer,
Te-au distrus şi ai plecat.
Mihai LEONTE
NAVIGÂND PE MĂRI...

Gânduri navigând pe mări,
Înfruntând aprige furtuni,
Iluzorii ţărmuri peste zări,
Zburând neîncetat peste genuni.

Ele pleacă din inima în clocot,
Care se zbuciumă în a vieţii luptă,
Bătăile ei fac mai puţin zgomot,
Atunci când amintirile-şi ascultă.

Bătrână trecută prin mulţi ani,
Rezistă prin magice forţe îndrăzneţe,
Uită de greutăţi şi de duşmani,
Se bucură de bătrâneţe.

Astfel de gânduri aleargă în hoarde,
Vizitând prieteni, neamuri, copii,
Încă mai rezistă uzatele-i coarde,
Păstrând frumuseţe şi bucurii.
Mihai LEONTE
ZÂMBEŞTE…

Zâmbeşte
Şi vei fi fericit.
Zâmbind vei face
Şi pe alţii fericiţi.
Nu te costă nimic,
Dacă vei zâmbi.
Zâmbind,
Vei avea în suflet,
Soare şi lumină,
Pentru a dărui
Şi celor din jur,
Făcându-i fericiţi.
Cât de frumos,
Este când zâmbeşti.
Mihai LEONTE
CAUT…

Caut cuvântul
Armă şi cruce,
Ce face răni
În suflet,
Dar şi alinări
Aduce.


Caut iarba,
Simbol de viaţă.
Iarba verde,
Ne cosită,
Care murind
Se face fân,
Iar fânul
Se face viaţă.


Ciclul e perpetuu.
Caut colbul.
Nu cel de aur!!!
Colbul, colb,
Din care am venit
Şi în care
Mă voi întoarce.
Mihai LEONTE
CASA BUNICILOR

De ce-mi stăruie în minte,
Vechiul bucium de la stână,
Prins de cureaua cu albe ţinte,
Lângă uşa scârţâind, bătrână?

De ce mi se pare frumoasă,
Acea construcţie simplă de lemn,
A bunicilor veche casă?
Cred că e al amintirilor semn.

Odăile cu duşumele de pământ,
Ferestre mici, tăiate de vergele,
Pentru mine este locul sfânt,
Al copilăriei mele.

Nu pot să alung din amintiri,
Să pun în locul lor palate,
Să înlocuiesc vechile trăiri,
Vă spun! Asta nu se poate.
Mihai LEONTE
SIMBOLIC…

Simbolic eu,
Efemer fulg de nea,
Cristalizată într-un,
Microorganism,
Instabil.
Gândire zburdalnică,
În nesfârşitul Univers,
Figură şăgalnică,
Plină de interes.
Mihai LEONTE
MINERUL

Minerul e singur.
În frontul rece,
Pereţii umezi,
Zgomot plin,
De perforator
Războinic.
Minerul e singur.
Statuia lui,
Tronează sus
Pe un piedestal
De beton alb.
Minerul e singur.
Bătrân şi bolnav,
Cu suflul greu,
Din plămânii
Cimentaţi cu
Silicii în ace.
Minerul e singur,
În scânduri albe.
Sicriul e greu,
Din bradul verde.
Cei care-l duc,
Înjură în gând.
Comentează;
Va singur
Şi în mormânt.
N-a avut soţie,
N-a avut copii.
Mihai LEONTE
SUNT DE VINĂ?

Sunt de vină oare,
Că am venit pe lume,
În viaţa asta trecătoare,
Spune ursitoare, spune

Când am venit se ştie,
Am plâns neştiutor,
Nu ştiam că viaţa o să fie
Un cântec tulburător.

Copil fiind m-am bucurat
De tot ce era frumos,
Acum poate am uitat
De acel băiat timid, sfios.

Am crescut. Plecat în lume,
Să înfrunt urcuşul vieţii
Bucuros nici nu pot spune,
Acum la vârsta bătrâneţii.
Mihai LEONTE
SEMEŢIE

Tinere fără teamă,
Priveşte înainte,
Sfidează timpul.
Tu nu ai trecut,
Doar viitor.
Fii optimist.
Mihai LEONTE
NU MĂ VREAU…

Nu mă vreau închis în cochilia
Acelui melc în casa-i singulară,
Eu vreau viaţa, veselia,
Izbucnind ca frunza-n primăvară.

Nu-mi vreau cuvintele închise,
În sipete de bronz şi încuiate,
Visez poieni cu albele narcise
Şi gânduri libere, descătuşate.

Eu mă supun doar vieţii agitate,
Prefer aglomerările urbane,
Cuvinte spuse cu sinceritate,
Adresate fiinţelor umane.

Nu mă-nchid în nici o carapace,
Libere sunt gândurile să alerge,
Pe la prieteni încolo şi încoace,
Lăsându-le să vină şi să plece.
Mihai LEONTE
ALEARGĂ…

Aleargă
Şi vei prinde,
Din urmă,
Visul dintâi,
Al copilului,
Inocent.
Mihai LEONTE
AM LUAT…

Am luat din munţii României,
Rezistenţa rocii dure,
Cântând Oda Bucuriei,
Am găsit esenţa vieţii pure.

Mi-am încărcat sufletul cu flori,
Care au cea mai aleasă gingăşie,
Acumulând înaltele-i splendori
Ce emană în juru-mi bucurie.

Ce ştii de cântecul de ape?
De simfonia linului izvor,
Pe care o asculţi când eşti aproape,
Aducându-ţi linişte în grai odihnitor.

Acesta e cerul fără nori,
Albastru ca marea liniştită,
Acesta e câmpul plin de flori,
Ca rochia ta fiinţă iubită.
Mihai LEONTE
CUM E IUBIREA?

Iubirea cântec infinit,
Ştiut de cei ce au iubit.
Iubirea e întregul Univers,
Ce niciodată nu e şters.
Iubirea e Melancolie,
Cuprinsă şi în Poezie.
Cu iubirea mergi departe,
Chiar în stele îndepărtate.
Iubirea e spaţiul necuprins,
Un Apogeu ce poate fi atins.
Mihai LEONTE
PALETĂ DE CULORI

Oare ce culoare
Ţi se potriveşte?
Eşti un albastru
Ca cerul nesfârşit?
Eşti verde precum
Câmpul în primăvară?
Eşti roşie ca merele
În toamnă?
Doar părul
E înzăpezit.
Culori diverse,
Inter pătrunse,
Amestecate palete,
Ca evenimente,
Devenite amintiri.
Mihai LEONTE
DE CE ???

De ce ai plecat Ioane,
În lumea de neant?
Unde nu e nici azi,
Nici mâine,
Tărâmul celălalt.
ERONAT!!!
N-am murit.
De ce să mor?
Eu încă visez,
La stele,
La flori,
La iubire…

La dispariţia prematură a poetului
Ion CHICHERE. Septembrie-2004
Mihai LEONTE
PRIVESC…

Privesc spre cer neîncetat,
Cu mâinile pe al meu piept,
Vreau să am sufletul curat,
În orice judecată să fiu drept.

Doamne dă să fie bine
La toţi din lumea asta,
Să aibă zile senine,
Ocolească-ne năpastă.

De ce să condamn tinereţea,
Cea care m-a purtat cu elan,
Astfel am atins bătrâneţea,
Mergând înainte, an după an.

Nu! N-am să plâng vreodată,
Voi zâmbi chiar când e greu,
Urcând treaptă cu treaptă,
Până ajung la apogeu.
Mihai LEONTE
SIMPLĂ URARE

În plină primăvară a vieţii
În plină înflorire tinerească
Înfocată vâltoare a tinereţii
Îţi voi cânta „Mulţi ani trăiască”


Urări simple îţi voi spune
Buchete de flori înmiresmate
Te rog la urmă a-mi permite
Să-ţi dăruiesc gânduri curate.
Mihai LEONTE
SPUNE….

Spune negrule pământ,
Îmi vei da grâul curat,
Aşa cum l-am semănat?
Da, credinciosule ţăran
Vei primi grâu pentru pâine,
Şi pentru recolta de mâine.


Spune piatră sfărâmată,
Cât aur o să-mi dai?
Simt în vârful de lopată
Că lumină vrei să ai.
Da minerule ce ai trudit,
Vreau să rămân tot rege,
Că-s metal mereu râvnit,
Pe care lumea îl alege.


Spune tu bătrâne lut,
Dacă-ţi este ţie drag,
Să fii frământat, bătut,
În ulcele transformat?
Da, îmi face chiar plăcere
Să simt căldura mâinii,
Ca o caldă adiere,
Vreau să fiu o oală,
În locul ţărânii.
Mihai LEONTE
DACĂ AM IUBIT?

Dacă am iubit vreodată?
Te rog întreabă inima
Dacă a întâlnit vreo fată
Ce nu o poate uita.

Pe ale inimii file,
Pe ale vieţii mele caiet
Pe cine am iubit? Pe cine?
Hai, spune, nu fi discret!
Mihai LEONTE
PUIEŢI…

Am plantat,
Puieţi de timp,
Din care
Răsărit-au ani.
Au fost şi sunt,
Nu pot să-i schimb,
Nici în aur,
Nici în bani.
Zdrobesc timpul,
Secundă de secundă,
Împing viaţa,
Înainte
Pentru a fi
Cât mai fecundă.
Zdrobesc timpul,
În morile de zile,
Plămădind viaţa,
Cu evenimentele,
Mobile.
Mihai LEONTE
TRĂIM...

Trăim cu amintiri de neuitat,
Ce rămân în suflet încrustate,
În somnul nostru zbuciumat,
Cu vise care mor în noapte.

Mi-a murit orice visare,
Nu mai beau nici vinul dulce,
Nici pelin cu gust amar,
Las gândurile să se culce.

Inima în lungul ei tic-tac,
În zile înnorate sau nopţi târzii,
Nimic să pare nu-i pe plac,
Dar toate astea, nu le ştii.
Mihai LEONTE
AM PARCURS...

Am parcurs drumul în viaţă,
A fost greu, dar nu m-am plâns,
Am avut o tentă îndrăzneaţă,
La necazuri, am şi râs.
Nu încerca să treci prin lume,
Astfel ca nimeni să te vadă,
Să nu laşi nici un fel de urme,
Sau fără să faci vreo treabă.
Obrazul ţi-e brăzdat,
De urma anilor trecuţi,
Ce fără teamă au săpat,
Să rămână semne,
Să nu uiţi.
Mihai LEONTE
ZÂMBETUL…

Zâmbetul e adiere,
Primită din Paradis,
Alinare, mângâiere,
Ce îţi face viaţa vis.
Zâmbetul întinereşte,
Speranţă nouă aducând,
Prietenii ţi-i înnoieşte,
Sufletul întinerind.
Zâmbind înfruntă viaţa,
Fă-i bucuriei loc,
Zi, bună dimineaţa,
Şi zâmbiţi vă rog.
Mihai LEONTE
NOI DESCOPERIRI...

Dacă erai un continent,
Te ştiam, desigur pe de rost,
Dar iată fac un nou conspect,
Pe tărâmuri unde am mai fost.

Caut să fac noi descoperiri,
Pentru a le trece în Guiness Book,
Mă îneci tăcută în priviri,
Mă pierd în căutare, ca James Cook.

Doamne, cât eşti de necuprinsă,
În lumea ta de gânduri,
Eşti vastă cu lumina stinsă,
Te citesc doar printre rânduri.
Mihai LEONTE
UNDE EŞTI?

Unde eşti adolescenţă,
Plină de atâtea vise?
Unde eşti tu tinereţe,
De gânduri necuprinse?
Suntem aici stăpâne,
La sânul tău,
Întruchipate
În bătrâneţea,
Plină de amintiri.

Inima în sunete prelungi,
Îşi duce tic-tac- ul ei exact,
Ridicând spre apogeu,
Viaţa necurmată,
Fără popasuri leneşe,
Cu timp treptat,
Trecut, prezent şi viitor.
Mihai LEONTE
CERŞETOR

Mă uit la tine,
Lung şi şters,
Tu ştii ce e cu mine,
După nesigurul
Meu mers,
Cerşesc în stradă,
Că n-am casă
Cu ogradă,
Nici nu-mi pasă.
Am costumul
De nuntaş,
A unui domn
De la oraş.
Altceva?
Nu am nimic,
Nici nu dreg,
Dar nici nu stric.
Mihai LEONTE
CÂTE DRAME?

Câte Drame sunt pe lume,
Cu nume şi fără nume.
L-ai iubit şi te-a lăsat,
Fără să ştii când a plecat.

Tu plângi după El,
Şi în suflet te frămânţi,
El cu alta la Hotel,
Tu rugându-te la Sfinţi.

Lasă-l dragă-n pacea lui,
Inima fă ţi-o de piatră,
Nu eşti chiar a nimănui,
Mai fii tare încă odată.

1964
Mihai LEONTE
ORAŞ MINIER

De fiecare dată când trec,
Pe aleile de piatră seacă,
Privirea mereu mi-o aplec,
Spre firul minuscul de iarbă.

Blocuri simetrice în rând,
Privesc prin alternante ferestre,
Care în fond n-au nici un gând,
Despre toate privirile inceste.

Oraşul pare destul de bizar,
Mişcarea din el e monotonă,
Paşii anemici pe trotuar,
Sunt o muzică destul de afonă.

Porţi tăcute, altfel nesăţioase,
Înghit mereu fiinţe umane,
Aceste cuburi numite case,
Ce stau gata să sfarme.
Mihai LEONTE
IUBITA MEA, IUBITA

Adieri de vânt, uşoare
Sunt mângâierile ce le primesc,
Inima nu mă mai doare
Când la tine mă gândesc.

Iubita mea, atât de bună
Cu părul auriu, neondulat
Împletit din raze de lună
Observ că încă nu m-ai uitat.

1964



Mihai LEONTE
N-AŞ PUTEA RĂSPUNDE !

Dacă cineva, ar încerca să mă întrebe,
Pe unde-mi umblă gândurile mele
Ar trebui să tac precum se vede
Şi să privesc îngândurat la stele.

Să mă opresc la steaua care
Desigur o priveşti şi tu la fel,
Îngândurată, muncită de o întrebare
Născută dintr-un gând rebel.
Mihai LEONTE
CRUCIADA ZĂPEZII...

Vin din cerul zâmbitor,
Armatele cuceritoare,
De fulgi albi şi inocenţi,
Minisculele planoare.

Fără zgomot şi tam-tam,
Vin şi cuceresc Pământul,
Au un singur vechi duşman,
Şi acesta este Vântul!

Da, sunt Fulgii de Zăpadă,
Asteptaţi cu nerăbdare,
Pentru a Iernii Cruciadă,
Sub a Albului splendoare.

Moldova Veche, 19 decembrie 2005
Mihai LEONTE
CÂNTEC POPULAR!

Cântă cucul sus pe coastă,
Unde e Dragostea noastră.
Cântă cucul jos în Vale,
Dragă nu-mi mai ieşi în cale?

Cu toate că m-ai lăsat,
Eu încă nu te-am uitat!
Să mai ştii dragă, mai ştii,
Noi ne-am iubit de copii.

Nu-i nimic Timpul se schimbă,
Şi Dragostea se mai plimbă!
Cauta-ţi tu drumul tău,
Că nici eu nu mor Flăcău.
Mihai LEONTE
TIMPUL ETERN

dedicată zilei de 1 Octombrie
Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice

Bătrâne caută în tine,
Puterea tinereţii tale,
Ai alături fiinţele divine,
Anii nu-ţi vor sta în cale.

Treci peste al anilor pârleaz,
Gândeşte-te că eşti copil,
De tinereţe fii mai treaz,
Iar gândul iţi va fi fertil.

Alungă cu grijă în spate norii,
Adu-ţi în suflet doar lumina,
În răboaje pline de istorii,
Bucurii să te reţină.

Înaintează-ncet, nu-ţi fie greu,
Fiecare zi să-ţi fie nou refren,
Întăritor al sufletului tău,
În curgerea timpului etern.
Mihai LEONTE
ASEMĂNARE

Nu risipesc din sufletu-mi melancolia
S-ar putea ca niciodată să nu dispară
Mereu în amintirea mea copilăria
Va fi o senină zi de primăvară.

Şi nu voi şterge niciodată
Din amintire clipe dragi
Copilăria nu va fi uitată
Ca şi ochii celor dragi.

1964
Mihai LEONTE
REVERIE II

Visez cu ochii mari, deschişi
Visuri doar ideale
Ochii ce mi-s dragi îs prinşi
Steluţe pe bolţi siderale.

Dar stelele lumină rece
Iar ochii tăi emană-n spaţii
O căldură care trece,
Ca furtuni prin constelaţii.

Răpeşti din inimă ce-ai cucerit,
Iubirea, liniştea şi fericirea
Şi-n ochii ce odată i-ai privit.
Se poate naste nemurirea.
Mihai LEONTE
TOTUL

Tot ce am avut înalt
Ţie eu ţi-am dăruit
Nimic nu-mi fuse calculat
Fiindcă te-am iubit.

Tot ce-am avut mai rău
Într-o parte am azvârlit,
Nu mai sunt acelaşi eu,
Fiindcă te-am iubit.

Prin faţa mea de trec zâmbind,
Muze, fetişcane de liceu
Nu mai sunt acelaşi eu,
Fiindcă te-am iubit.

Decembrie 1965
Mihai LEONTE
DAŢI-MI FLORI...

Daţi-mi flori cât sunt în viaţă,
Să le simt a lor miros,
Rupte din grădină, luate de la piaţă,
Primite ca un cadou frumos.

Pe mormânt când veţi aduce,
Multe sau puţine flori,
Ele vor putrezi sub cruce,
Nu-mi vor provoca fiori.

Nu le voi simţi mirosul,
Nu le voi vedea culoarea,
Care mi-ar mai fi folosul,
Să sacrificaţi voi floarea?

This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.
Invision Power Board © 2001-2019 Invision Power Services, Inc.
Ziare : Anunturi : Reviste : Jocuri online in tehnologie flash : Radio online din romania si pe genuri muzicale, manele, populara, dance, petrecere, tehno